colegatar

COLEGATÁR, -Ă, colegatari, -e, s.m. şi f. Fiecare dintre persoanele care moştenesc o avere lăsată prin testament, considerată în raport cu ceilalţi moştenitori. – Din fr. colégataire.

Trimis de hai, 28.06.2004. Sursa: DEX '98



colegatár s. m., pl. colegatári

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



COLEGATÁR colegatară (colegatari, colegatare) m. şi f. Fiecare dintre moştenitorii (legatarii) unei averi, lăsate prin testament, în raport unul faţă de altul. /<fr. colégataire

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



COLEGATÁR, -Ă s.m. şi f. Cel care moşteneşte împreună cu alţii o avere lăsată prin testament. [cf. fr. colégataire].

Trimis de LauraGellner, 28.03.2006. Sursa: DN



COLEGATÁR, -Ă s. m. f. care moşteneşte împreună cu alţii o avere lăsată prin testament. (< fr. colégataire)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN