succesiune

succesiune
SUCCESIÚNE, succesiuni, s.f. 1. Mod în care se succedă (1) fiinţe, obiecte etc.; (concr.) şir de persoane, de lucruri, de fapte care se succedă într-o anumită ordine; serie, rând, înşiruire. 2. Faptul de a prelua funcţia sau bunurile cuiva prin moştenire; (concr.) funcţie sau bun moştenit de cineva; moştenire. ♢ expr. A (se) deschide o succesiune = a (se) începe formalităţile pentru atribuirea unei moşteniri. [pr.: -si-u-] – Din fr. succession.
Trimis de Joseph, 13.05.2004. Sursa: DEX '98

Succesiune ≠ simultaneitate
Trimis de siveco, 22.11.2007. Sursa: Antonime

SUCCESIÚNE s. 1. înşirare, înşiruire, serie, şir. (O lungă succesiune de raţionamente.) 2. v. înşiruire. 3. şir, şirag, (Munt.) şiretenie. (succesiune de evenimente.) 4. v. ordine. 5. v. şir. 6. v. alternare. 7. v. descendenţă. 8. v. moştenire.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

succesiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. succesiúnii; pl. succesiúni
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

SUCCESIÚN//E succesiunei f. 1) Ansamblu de elemente succesive; totalitate de obiecte sau de fiinţe care se succed; înşiruire; rând. 2) Transmitere a puterii politice conform unor reguli speciale. 3) Transmitere a unui patrimoniu lăsat de un defunct uneia sau mai multor persoane vii. 4) Patrimoniu transmis de un defunct succesorilor săi; moştenire. [G.-D. succesiunii; Sil. -si-u-] /<lat. succesio, succesiuneonis, fr. succession
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

SUCCESIÚNE s.f. 1. Înşiruire, şir de persoane, de lucruri, de fapte etc. 2. Moştenire. ♦ Avere lăsată ca moştenire. [pron. -si-u-. / cf. fr. succession, lat. succesio].
Trimis de LauraGellner, 20.05.2007. Sursa: DN

SUCCESIÚNE s. f. 1. înşiruire, şir de persoane, de lucruri, de fapte etc. 2. (jur.) moştenire. ♢ avere lăsată ca moştenire. 3. transmitere a puterii politice, faptul de a succede unui predecesor. 4. transmitere a unor drepturi şi obligaţii ale unui stat către alt stat. 5. (biol.) înlocuirea în timp a unei unităţi de vegetaţie prin alta. (< fr. succession, lat. successio)
Trimis de raduborza, 02.10.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • succesiúne — s. f. (sil. si u ), g. d. art. succesiúnii; pl. succesiúni …   Romanian orthography

  • gamă — GÁMĂ, game, s.f. 1. Succesiune de sunete (şi note), care cuprinde toate sunetele unei scări muzicale, dispuse în ordinea ascendentă sau descendentă a sunetelor şi luând tonul şi numele notei cu care începe succesiunea. 2. fig. (pict.) Serie de… …   Dicționar Român

  • serie — SÉRIE, serii, s.f. 1. Înşiruire de termeni care se succedă potrivit unei anumite legi; succesiune neîntreruptă de lucruri, de fapte etc. de acelaşi fel, care formează un ansamblu sau care sunt considerate astfel; şir; p. ext. mulţime, sumă. ♢ loc …   Dicționar Român

  • cronologie — CRONOLOGÍE, cronologii, s.f. Disciplină auxiliară a istoriei, care se ocupă cu stabilirea epocilor şi a datelor; succesiune în timp a evenimentelor (istorice); sistem adoptat pentru socotirea anilor. ♦ Listă care cuprinde o succesiune cronologică …   Dicționar Român

  • şir — ŞIR, şiruri, s.n. 1. Grup, mulţime de fiinţe sau de lucruri dispuse în succesiune, desfăşurate în linie (dreaptă); rând, şirag (1). ♢ loc. adv. şi adj. În şir = în rând unul după altul. ♦ Şirag (2). ♦ (înv.) Rând scris sau tipărit. ♦ Lanţ de… …   Dicționar Român

  • acrescământ — ACRESCĂMẤNT, acrescăminte, s.n. Creştere a dreptului unei persoane la o succesiune, ca urmare a înlăturării de la acestă succesiune a altor persoane ori a renunţării lor la drepturile izvorâte din lege ori din testament. – După fr. accroissement …   Dicționar Român

  • cadenţă — CADÉNŢĂ, cadenţe, s.f. 1. Mişcare ritmică şi uniformă; ritm. ♢ loc. adv. În cadenţă = cu mişcări repetate la intervale egale. ♦ Numărul de lovituri pe care o armă de foc le trage pe minut. ♦ (fiz.) Frecvenţă; viteză de repetare a unui fenomen. 2 …   Dicționar Român

  • ciclu — CÍCLU, cicluri, s.n. 1. Succesiune de fenomene, stări, operaţii, manifestări etc. care se realizează într un anumit interval de timp şi care epuizează, în ansamblul lor, evoluţia unui anumit proces (repetabil): totalitatea fenomenelor, faptelor,… …   Dicționar Român

  • filieră — FILIÉRĂ, filiere, s.f. 1. Placă de oţel prin care se trage în fire (sau în bare) un material (metalic) ductil. ♦ Piesă de metal cilindrică, având fundul prevăzut cu orificii, prin care se trage în fire soluţia de mătase artificială sau de fibre… …   Dicționar Român

  • melodie — MELODÍE, melodii, s.f. Succesiune de sunete îmbinate după regulile ritmului şi ale modulaţiei, pentru a alcătui o unitate cu sens expresiv. ♦ Compoziţie muzicală, cântec. ♦ fig. Sonoritate plăcută; armonie, muzicalitate. – Din ngr. melodía, it.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”