- melodie
- MELODÍE, melodii, s.f. Succesiune de sunete îmbinate după regulile ritmului şi ale modulaţiei, pentru a alcătui o unitate cu sens expresiv. ♦ Compoziţie muzicală, cântec. ♦ fig. Sonoritate plăcută; armonie, muzicalitate. – Din ngr. melodía, it. melodia, fr. mélodie.Trimis de LauraGellner, 27.05.2004. Sursa: DEX '98MELODÍE s. 1. v. cântec. 2. arie, cântec. (melodieii populare.) 3. v. cânt. 4. v. armonie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimemelodíe s. f., art. melodía, g.-d. art. melodíei; pl. melodíi, art. melodíileTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMELODÍ//E melodiei f. 1) Succesiune de sunete cu înălţime şi durată diferită, ordonate după regulile ritmului, pentru a constitui o formă, perceptibilă şi agreabilă; melos. 2) Compoziţie muzicală formată dintr-o serie de fraze cu acest caracter. Motivul melodieei. 3) Piesă vocală compusă pe baza unui text scris; cântec. 4) Ansamblu de caractere (sunete, accente, ritm) combinate agreabil; sonoritate plăcută. melodiea versului. /<ngr. melodia, it. melodia, fr. mélodieTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXMELODÍE s.f. 1. Succesiune expresivă de sunete muzicale care alcătuiesc un cântec; compoziţie muzicală, cântec. 2. (fig.) Secvenţă de sunete armonioase, cu sonoritate plăcută; armonie, muzicalitate. [gen. -iei. / fr. mélodie, it., lat. melodia – cântec].Trimis de LauraGellner, 26.10.2006. Sursa: DNMELODÍE s. f. 1. succesiune expresivă de sunete muzicale care alcătuiesc un cântec; (p. ext.) compoziţie muzicală, cântec. 2. (fig.) muzicalitate. (< fr. mélodie, it., lat. melodia)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.