cronologie

CRONOLOGÍE, cronologii, s.f. Disciplină auxiliară a istoriei, care se ocupă cu stabilirea epocilor şi a datelor; succesiune în timp a evenimentelor (istorice); sistem adoptat pentru socotirea anilor. ♦ Listă care cuprinde o succesiune cronologică. – Din fr. chronologie.

Trimis de IoanSoleriu, 28.11.2008. Sursa: DEX '98



cronologíe s. f., art. cronología, g.-d. art. cronologíei; pl. cronologíi, art. cronologíile

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CRONOLOGÍ//E cronologiei f. 1) Disciplină auxiliară a istoriei care are ca obiect de studiu stabilirea epocilor, datelor istorice şi succesiunea lor în timp. 2) Succesiune în timp a evenimentelor. 3) Tabel, listă care cuprinde o astfel de succesiune. [art. cronologia; G.-D. cronologiei; Sil. -gi-e] /<fr. chronologie

Trimis de siveco, 05.10.2008. Sursa: NODEX



CRONOLOGÍE s.f. Indicare a unor fapte în ordine cronologică; sistem de socotire a anilor. ♦ Disciplină care se ocupă cu stabilirea epocilor şi a datelor istorice. ♦ Listă cuprinzând o succesiune cronologică. [gen. -iei. / < fr. chronologie, cf. gr. chronos – timp, logos – studiu].

Trimis de LauraGellner, 05.10.2008. Sursa: DN



CRONOLOGÍE s. f. 1. disciplină auxiliară a istoriei care se ocupă cu stabilirea epocilor şi a datelor. (p. ext.) succesiune în timp a evenimentelor istorice. ♢ sistem de socotire a anilor. 2. listă cu o succesiune cronologică. (< fr. chronologie)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN