- miraz
- MIRÁZ1, mirazuri, s.n. (înv. şi reg.) Moştenire (lăsată sau primită). [var.: mereáz s.n.] – Din tc. mirās.Trimis de LauraGellner, 01.06.2004. Sursa: DEX '98MIRÁZ2 s.n. (reg.) Lucru care produce mirare; minunăţie. – cf. m i r a1.Trimis de LauraGellner, 01.06.2004. Sursa: DEX '98MIRÁZ s. v. bazaconie, bizarerie, bâzdâganie, ciudăţenie, curiozitate, drăcie, drăcovenie, minunăţie, moştenire, năstruşnicie, năzdrăvănie, patrimoniu, poznă, succesiune.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimemiráz (minunăţie) s. n.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficmiráz (moştenire) s. n., pl. mirázuriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMIRÁZ mirazuri n. înv. Moştenire rămasă (pe neaşteptate) de la cineva. /<turc. mirasTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXmiráz (mirázuri), s.n. – Ereditate. – Mr. miraze, megl. miraz. tc. miras, din arab. mῑrăţ (Miklosich, Türk. Elem., II, 128; Lokotsch 1467a; Berneker, I , 60), cf. ngr. μιράσι, bg., sb. miraz.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.