mocăială

mocăială
MOCĂIÁLĂ, mocăieli, s.f. Faptul de a (se) mocăi. [pr.: -că-ia-] – Mocăi + suf. -eală.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

MOCĂIÁLĂ s. migăleală, mocoşeală, mocoşire, moşmondeală, ticăială, (pop.) tândăleală, tândă-litură. (mocăială unui om încet.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

mocăiálă s. f. (sil. -că-ia-), g.-d. art. mocăiélii; pl. mocăiéli
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • ticăială — TICĂIÁLĂ s.f. (Rar) Muncă fără spor; mocăială. – Ticăi2 + suf. eală. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  TICĂIÁLĂ s. v. mocăială. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  ticăiálă s. f., g. d. art. ticăiélii; …   Dicționar Român

  • ală — ÁLĂ s.f. Unitate romană de cavalerie (formată din trupe auxiliare). – Din lat. ala. Trimis de ana zecheru, 04.10.2002. Sursa: DEX 98  MOŞMON DE ÁLĂ s. v. mocăială. Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime  álă (unitate romană de cavalerie) …   Dicționar Român

  • migăleală — MIGĂLEÁLĂ, migăleli, s.f. Migală. – Migăli + suf. eală. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MIGĂLEÁLĂ s. 1. v. migală. 2. v. mocăială. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  migăleálă s. f., g. d …   Dicționar Român

  • mocoşeală — MOCOŞEÁLĂ, mocoşeli, s.f. (pop. şi fam.) Faptul de a (se) mocoşi. – Mocoşi + suf. eală. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MOCOŞEÁLĂ s. v. mocăială. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  mocoşeálă s …   Dicționar Român

  • mocoşire — MOCOŞÍRE s. v. mocăială. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • moşmoleală — MOŞMOLEÁLĂ, moşmoleli, s.f. Faptul de a moşmoli; mocăială, mocoşeală. Trimis de gall, 11.04.2008. Sursa: DLRM …   Dicționar Român

  • pioncăneală — pioncăneálă, pioncănéli, s.f. (reg.) 1. strigătul caracteristic al curcilor; pioncăială. 2. voce sau vorbire cu glas subţire, piţigăiat; piţigăială în vorbire. 3. vorbire înceată, slabă, stinsă; pioncănit. 4. slăbire, topire (de boală sau de… …   Dicționar Român

  • pioncănit — pioncănít1, pioncăníturi, s.n. (reg.) 1. strigăt caracteristic curcilor; pioncăit. 2. voce sau vorbire cu glas subţire, piţigăit; piţigăială în vorbire; pioncăială, pioncăit. 3. vorbire înceată, slabă, stinsă; pioceală, piocit. 4. slăbire, topire …   Dicționar Român

  • pioncănitură — pioncănitúră, pioncănitúri, s.f. (reg.) 1. strigăt specific curcilor; pioncăit. 2. voce sau vorbire cu glas subţire, piţigăit; piocit, piţigăială, pioncăială, pioncăit. 3. vorbire înceată, slabă, stinsă; pioncănit. 4. slăbire, topire (de boală… …   Dicționar Român

  • tândăleală — TÂNDĂLEÁLĂ s. v. migăleală, mocăială, mocoşeală, mocoşire, moşmondeală, ticăială. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”