- mocoşire
- MOCOŞÍRE s. v. mocăială.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
mocăială — MOCĂIÁLĂ, mocăieli, s.f. Faptul de a (se) mocăi. [pr.: că ia ] – Mocăi + suf. eală. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MOCĂIÁLĂ s. migăleală, mocoşeală, mocoşire, moşmondeală, ticăială, (pop.) tândăleală, tândă litură. (mocăială… … Dicționar Român
pioncăneală — pioncăneálă, pioncănéli, s.f. (reg.) 1. strigătul caracteristic al curcilor; pioncăială. 2. voce sau vorbire cu glas subţire, piţigăiat; piţigăială în vorbire. 3. vorbire înceată, slabă, stinsă; pioncănit. 4. slăbire, topire (de boală sau de… … Dicționar Român
pioncănit — pioncănít1, pioncăníturi, s.n. (reg.) 1. strigăt caracteristic curcilor; pioncăit. 2. voce sau vorbire cu glas subţire, piţigăit; piţigăială în vorbire; pioncăială, pioncăit. 3. vorbire înceată, slabă, stinsă; pioceală, piocit. 4. slăbire, topire … Dicționar Român
pioncănitură — pioncănitúră, pioncănitúri, s.f. (reg.) 1. strigăt specific curcilor; pioncăit. 2. voce sau vorbire cu glas subţire, piţigăit; piocit, piţigăială, pioncăială, pioncăit. 3. vorbire înceată, slabă, stinsă; pioncănit. 4. slăbire, topire (de boală… … Dicționar Român
poncăială — poncăiálă, poncăiéli, s.f. (reg.) mocoşeală, mocoşire; lucrare anevoioasă, greoaie. Trimis de blaurb, 11.10.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
poncăitură — poncăitúră, poncăitúri, s.f. (reg.) mocoşeală, mocoşire; lucrare anevoioasă, greoaie. Trimis de blaurb, 11.10.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
tândăleală — TÂNDĂLEÁLĂ s. v. migăleală, mocăială, mocoşeală, mocoşire, moşmondeală, ticăială. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
tândălitură — TÂNDĂLITÚRĂ, tândălituri, s.f. Faptul de a tândăli; pierdere de vreme. – Tândăli + suf. tură. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 TÂNDĂLITÚRĂ s. v. migăleală, mocăială, mocoşeală, mocoşire, moşmondeală, ticăială. Trimis de siveco … Dicționar Român