pioncăneală

pioncăneálă, pioncănéli, s.f. (reg.) 1. strigătul caracteristic al curcilor; pioncăială. 2. voce sau vorbire cu glas subţire, piţigăiat; piţigăială în vorbire. 3. vorbire înceată, slabă, stinsă; pioncănit. 4. slăbire, topire (de boală sau de bătrâneţe). 5. vedere slabă, pioncăială. 6. mocoşire, mocăială. 7. migală, migăleală.

Trimis de blaurb, 22.09.2006. Sursa: DAR