pioncăni

pioncăni
pioncăní, pióncăn şi pioncănésc, vb. IV (reg.) 1. (despre curci) a scoate strigătul caracteristic speciei; a pioncăi. 2. a vorbi cu voce subţire, piţigăiată; a pioncăi. 3. a vorbi încet, slab, stins; a pioncăi, a pioci. 4. a slăbi, a se topi (de boală sau de bătrâneţe); a deveni moale, fără putere. 5. a merge, a se deplasa greu, a (se) pioncăi. 6. a nu mai vedea bine. 7. a se mocoşi, a se mocăi.
Trimis de blaurb, 15.10.2008. Sursa: DAR

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • pioci — PIOCÍ vb. v. piui. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  piocí, piocésc, vb. IV (reg.) 1. (despre păsări şi puii lor) a piui. 2. (despre oameni) a vorbi cu voce subţire, piţigăiată; a pioncăi, a pioncăni. 3. a vorbi încet, slab, stins,… …   Dicționar Român

  • pioncăi — pioncăí, pióncăi şi pioncăiésc, vb. IV (reg.) 1. (despre curci) a pioncăni. 2. (despre oameni) a vorbi cu voce cu subţire, piţigăială. 3. a vorbi încet, slab, stins, a pioci. 4. a slăbi, a se topi (de boală sau bătrâneţe); a deveni moale, fără… …   Dicționar Român

  • pioncănire — PIONCĂNÍRE s.f. v. PIONCĂNI. [DAR] Trimis de gall, 15.10.2008. Sursa: Neoficial …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”