pioncăi

pioncăi: pioncăí, pióncăi şi pioncăiésc, vb. IV (reg.) 1. (despre curci) a pioncăni. 2. (despre oameni) a vorbi cu voce cu subţire, piţigăială. 3. a vorbi încet, slab, stins, a pioci. 4. a slăbi, a se topi (de boală sau bătrâneţe); a deveni moale, fără putere. 5. a merge, a se deplasa greu. 6. a nu mai vedea bine. 7. a (se) mocoşi, a (se) mocăi.

Trimis de blaurb, 22.09.2006. Sursa: DAR

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

pioncăni — pioncăní, pióncăn şi pioncănésc, vb. IV (reg.) 1. (despre curci) a scoate strigătul caracteristic speciei; a pioncăi. 2. a vorbi cu voce subţire, piţigăiată; a pioncăi. 3. a vorbi încet, slab, stins; a pioncăi, a pioci. 4. a slăbi, a se topi (de… … Dicționar Român
pioci — PIOCÍ vb. v. piui. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime piocí, piocésc, vb. IV (reg.) 1. (despre păsări şi puii lor) a piui. 2. (despre oameni) a vorbi cu voce subţire, piţigăiată; a pioncăi, a pioncăni. 3. a vorbi încet, slab, stins,… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias