pioncănitură

pioncănitură
pioncănitúră, pioncănitúri, s.f. (reg.) 1. strigăt specific curcilor; pioncăit. 2. voce sau vorbire cu glas subţire, piţigăit; piocit, piţigăială, pioncăială, pioncăit. 3. vorbire înceată, slabă, stinsă; pioncănit. 4. slăbire, topire (de boală sau de bătrâneţe). 5. vedere slabă; pioncăială, pioncăit. 6. mocoşire, mocăială. 7. migală, migăleală.
Trimis de blaurb, 22.09.2006. Sursa: DAR

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • piocit — PIOCÍT s.n. Celulă de puroi. [< fr. pyocyte, cf. gr. pyon – puroi, kytos – celulă]. Trimis de LauraGellner, 25.07.2005. Sursa: DN  piocít1, piocíturi, s.n. (reg.) 1. piuit. 2. voce sau vorbire cu glas subţire, piţigăiat; pioncăială, pioncăit …   Dicționar Român

  • pioncănit — pioncănít1, pioncăníturi, s.n. (reg.) 1. strigăt caracteristic curcilor; pioncăit. 2. voce sau vorbire cu glas subţire, piţigăit; piţigăială în vorbire; pioncăială, pioncăit. 3. vorbire înceată, slabă, stinsă; pioceală, piocit. 4. slăbire, topire …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”