pioncănit

pioncănit: pioncănít¹, pioncăníturi, s.n. (reg.) 1. strigăt caracteristic curcilor; pioncăit. 2. voce sau vorbire cu glas subţire, piţigăit; piţigăială în vorbire; pioncăială, pioncăit. 3. vorbire înceată, slabă, stinsă; pioceală, piocit. 4. slăbire, topire (de boală sau de bătrâneţe); pioncănitură. 5. vedere slabă, pioncăială, pioncăit. 6. mocoşire, mocăială.

Trimis de blaurb, 30.10.2008. Sursa: DAR

pioncănít², pioncănítă, adj. (reg.) 1. slab, topit (de boală sau de bătrâneţe); care este fără putere, fără vlagă; pioncănit. 2. care merge, care se deplasează greu. 3. care are vedere slabă. 4. mocoşit, mocăit.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DAR

Игры ⚽ Нужна курсовая?

piocit — PIOCÍT s.n. Celulă de puroi. [< fr. pyocyte, cf. gr. pyon – puroi, kytos – celulă]. Trimis de LauraGellner, 25.07.2005. Sursa: DN piocít1, piocíturi, s.n. (reg.) 1. piuit. 2. voce sau vorbire cu glas subţire, piţigăiat; pioncăială, pioncăit … Dicționar Român
pioncăială — pioncăiálă, pioncăiéli, s.f. (reg.) 1. strigătul curcilor. 2. piţigăială în vorbire. 3. vedere slabă; pioncăit, pioncănit. 4. migală. Trimis de blaurb, 22.09.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
pioncăitură — pioncăitúră, pioncăitúri, s.f. (reg.) 1. strigătul curcilor; pioncăit, pioncănit. 2. voce sau vorbire cu glas subţire, piţigăit; piţigăială în vorbire. 3. vedere slabă; pioncăială. 4. migală. Trimis de blaurb, 22.09.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
pioncăneală — pioncăneálă, pioncănéli, s.f. (reg.) 1. strigătul caracteristic al curcilor; pioncăială. 2. voce sau vorbire cu glas subţire, piţigăiat; piţigăială în vorbire. 3. vorbire înceată, slabă, stinsă; pioncănit. 4. slăbire, topire (de boală sau de… … Dicționar Român
pioncănitură — pioncănitúră, pioncănitúri, s.f. (reg.) 1. strigăt specific curcilor; pioncăit. 2. voce sau vorbire cu glas subţire, piţigăit; piocit, piţigăială, pioncăială, pioncăit. 3. vorbire înceată, slabă, stinsă; pioncănit. 4. slăbire, topire (de boală… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias