piocit

piocit
PIOCÍT s.n. Celulă de puroi. [< fr. pyocyte, cf. gr. pyon – puroi, kytos – celulă].
Trimis de LauraGellner, 25.07.2005. Sursa: DN

piocít1, piocíturi, s.n. (reg.) 1. piuit. 2. voce sau vorbire cu glas subţire, piţigăiat; pioncăială, pioncăit, pioncănit. 3. vorbire înceată, slabă, stinsă; pioncăit, pioncănitură, pioceală.
Trimis de blaurb, 21.09.2006. Sursa: DAR

piocít2, piocítă, adj. (reg.; despre oameni) 1. care vorbeşte subţire, piţigăiat. 2. care vorbeşte încet, slab, stins.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DAR

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • piòcit — pi|ò|cit Mot Pla Nom masculí …   Diccionari Català-Català

  • pioncănit — pioncănít1, pioncăníturi, s.n. (reg.) 1. strigăt caracteristic curcilor; pioncăit. 2. voce sau vorbire cu glas subţire, piţigăit; piţigăială în vorbire; pioncăială, pioncăit. 3. vorbire înceată, slabă, stinsă; pioceală, piocit. 4. slăbire, topire …   Dicționar Român

  • pioncănitură — pioncănitúră, pioncănitúri, s.f. (reg.) 1. strigăt specific curcilor; pioncăit. 2. voce sau vorbire cu glas subţire, piţigăit; piocit, piţigăială, pioncăială, pioncăit. 3. vorbire înceată, slabă, stinsă; pioncănit. 4. slăbire, topire (de boală… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”