Dicționar Român. 2013.
chitcăit — CHITCĂÍT, Ă, chitcăiţi, te, adj. (reg.; despre oameni) Mocăit, ticăit. – et. nec. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CHITCĂÍT adj. v. mocăit, mocoşit, moşmon dit, ticăit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime chitcăít … Dicționar Român
mocăit — MOCĂÍT, Ă, mocăiţi, te, adj., s.m. şi f. 1. (Persoana) care lucrează încet, fără spor, care acţionează sau umblă încet. 2. (Persoană) care îşi pierde vremea cu nimicuri. [pr.: că it] – v. mocăi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
moşmondit — MOŞMONDÍT, Ă, moşmondiţi, te, adj. (Despre lucruri) Făcut la nimereală, fără îndemânare. ♦ (Adesea substantivat) Care lucrează încet, fără spor; neîndemânatic, mocăit, mocoşit. – v. moşmondi. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
pioncănit — pioncănít1, pioncăníturi, s.n. (reg.) 1. strigăt caracteristic curcilor; pioncăit. 2. voce sau vorbire cu glas subţire, piţigăit; piţigăială în vorbire; pioncăială, pioncăit. 3. vorbire înceată, slabă, stinsă; pioceală, piocit. 4. slăbire, topire … Dicționar Român
poncăit — poncăít, ă, adj. (reg.) care se mişcă cu greutate, încet; care lucrează încet, fără spor, mocoşit, mocăit, moşmondit; care lucrează neatent. Trimis de blaurb, 11.10.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
punghinit — punghinít1 s.n. (reg.) v. punghineálă. Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR punghinít2, ă, adj. (reg.) care lucrează cu migală; punghilit, mocoşit. Trimis de blaurb, 08.11.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
pungălit — PUNGĂLÍT, Ă, pungăliţi, te, adj. (pop.) Prost cusut. – v. pungăli. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 pungălít adj. m., pl. pungălíti; f. sg. pungălítă … Dicționar Român
tărăgit — tărăgít, ă, tărăgíţi, te, adj. (reg.) (om) lăsător, mocoşit. Trimis de blaurb, 06.03.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
