chitcăit — CHITCĂÍT, Ă, chitcăiţi, te, adj. (reg.; despre oameni) Mocăit, ticăit. – et. nec. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CHITCĂÍT adj. v. mocăit, mocoşit, moşmon dit, ticăit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime chitcăít … Dicționar Român
ticăit — TICĂÍT1, ticăituri, s.n. Faptul de a ticăi1; bătaie, sunet ritmic al ceasornicului; zvâcnire, palpitare a inimii. – v. ticăi1. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 TICĂÍT2, Ă, ticăiţi, te, adj. (Despre oameni) 1. Care lucrează încet … Dicționar Român
moşmondit — MOŞMONDÍT, Ă, moşmondiţi, te, adj. (Despre lucruri) Făcut la nimereală, fără îndemânare. ♦ (Adesea substantivat) Care lucrează încet, fără spor; neîndemânatic, mocăit, mocoşit. – v. moşmondi. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
cobăit — COBĂÍT, Ă, cobăiţi, te, adj. (reg.; despre oameni) care nu este bun de nimic; mocăit, ticăit. – cf. c o b e. Trimis de hai, 03.06.2004. Sursa: DEX 98 cobăít adj. m., pl. cobăíţi; f. sg. cobăít … Dicționar Român
greu — GREU, GREA, grei, grele, adj., GREU, adv., s.n. I. adj. 1. Care apasă cu greutate asupra suprafeţei pe care stă; care are greutate (mare); care cântăreşte mult. Corp greu. ♢ Aur greu = aur masiv. Artilerie grea = artilerie care are în dotarea… … Dicționar Român
mocoşit — MOCOŞÍT, Ă, mocoşiţi, te, adj., s.m. şi f. (Persoană) care lucrează prea încet. care nu are spor la lucru. – v. mocoşi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MOCOŞÍT adj. v. mocăit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
mocăi — MOCĂÍ, mócăi, vb. IV. intranz. şi refl. (pop. şi fam.) 1. A lucra încet, fără spor; a (se) moşmondi, a (se) mocoşi. 2. A pierde vremea cu nimicuri; a tândăli. [prez. ind. şi: mocăiesc] – et. nec. cf. m o a c ă … Dicționar Român
pioncănit — pioncănít1, pioncăníturi, s.n. (reg.) 1. strigăt caracteristic curcilor; pioncăit. 2. voce sau vorbire cu glas subţire, piţigăit; piţigăială în vorbire; pioncăială, pioncăit. 3. vorbire înceată, slabă, stinsă; pioceală, piocit. 4. slăbire, topire … Dicționar Român
poncăit — poncăít, ă, adj. (reg.) care se mişcă cu greutate, încet; care lucrează încet, fără spor, mocoşit, mocăit, moşmondit; care lucrează neatent. Trimis de blaurb, 11.10.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
pâşit — pâşít, ă, adj. (reg.) mocăit. Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
