apãrãtoáre — s. f., g. d. art. apãrãtórii; pl. apãrãtóri … Romanian orthography
gardă — GÁRDĂ, gărzi, s.f. 1. Pază, supraveghere efectuată într o unitate militară, într o instituţie civilă etc.; (concr.) persoană sau grup de persoane care asigură această pază. ♢ Gardă de onoare = a) subunitate militară care prezintă onorurile unei… … Dicționar Român
guardaman — GUARDAMÁN, guardamane, s.n. (mar.) Apărătoare de mână folosită de velari la cusutul velelor, făcută din piele şi având între degetul mare şi podul palmei un disc metalic cu care se împinge acul. – Din it. guardamano. Trimis de gall, 13.09.2007.… … Dicționar Român
parasolar — PARASOLÁR, parasolare, s.n. 1. Dispozitiv (în formă de pâlnie) montat la obiectivul aparatului de fotografiat sau de filmat pentru a împiedica pătrunderea luminii suplimentare în aparat. 2. Apărătoare formată dintr o placă transparentă (colorată) … Dicționar Român
strajă — STRÁJĂ, străji, s.f. 1. Pază, apărare, scut. ♢ loc. vb. A face (sau a ţine) strajă sau a fi (sau a sta, a se pune) de strajă = a străjui, a păzi. ♢ expr. A şi pune strajă gurii (sau, rar, ochilor) = a şi înfrâna dorinţa de a vorbi (sau de a… … Dicționar Român
teacă — TEÁCĂ, teci, s.f. 1. Înveliş, toc, apărătoare confecţionată din metal, din lemn sau din piele, în care se păstrează obiecte tăioase lungi sau anumite instrumente; toc, apărătoare. ♢ expr. (reg.) A se face teacă de pământ = a se face nevăzut, a se … Dicționar Român
apăra — APĂRÁ, ápăr, vb. I. tranz. 1. A interveni în ajutorul cuiva sau a ceva pentru a l susţine împotriva unei acţiuni ostile. ♦ A păzi un teritoriu, un oraş etc.; a menţine o poziţie prin luptă. ♦ refl. A se împotrivi unui atac, unei acţiuni ostile. 2 … Dicționar Român
bavetă — BAVÉTĂ, bavete, s.f. Bărbiţă (1). [var.: babétă s.f.] – Din fr. bavette. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 BAVÉTĂ s. baveţică, bărbiţă, (rar) bărbie. (bavetă pentru copiii mici.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime bavétă … Dicționar Român
bot — BOT, boturi, s.n. 1. Partea anterioară a capului unor mamifere, cuprinzând gura (şi nasul). ♢ expr. A bea la botul calului = a bea încă un pahar, în picioare, la plecare; a bea ceva la repezeală. A fi (sau a pune pe cineva) cu botul pe labe = a… … Dicționar Român
botniţă — BÓTNIŢĂ, botniţe, s.f. Apărătoare care se leagă la botul unor animale pentru ca să nu poată muşca, paşte sau suge. – Bot + suf. niţă. Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX 98 BÓTNIŢĂ s. (reg.) botelniţă. (botniţă la botul unui câine.)… … Dicționar Român
