bot — BOT, boturi, s.n. 1. Partea anterioară a capului unor mamifere, cuprinzând gura (şi nasul). ♢ expr. A bea la botul calului = a bea încă un pahar, în picioare, la plecare; a bea ceva la repezeală. A fi (sau a pune pe cineva) cu botul pe labe = a… … Dicționar Român
cal — s. 1. (zool.) cabalină, (pop. şi depr.) mărţână. 2. (iht.) cal de mare (Hippocampus hippocampus) v. căluţ de mare. 3. (tehn.) căluşel, război. (cal la moara de vânt.) 4. (tehn.) scaun. (cal la scăunoaie.) Trimis de siveco, 31.08.2005. Sursa … Dicționar Român
botelniţă — BOTÉLNIŢĂ s. v. botniţă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime botélniţă s. f., g. d. art. botélniţei; pl. botélniţe Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
cruce — CRÚCE, cruci, s.f. I. 1. Obiect format din două bucăţi de lemn, de piatră, de metale preţioase etc. aşezate perpendicular şi simetric una peste alta şi constituind simbolul credinţei creştine. ♢ expr. A pune cruce cuiva (sau la ceva) = a… … Dicționar Român
hobot — HÓBOT, hobote, s.n. (reg.) Basma purtată de mireasă; văl de mireasă. – Din sl. hobotŭ. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HÓBOT s. v. cruce, feregea, văl, voal. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime hóbot s. n … Dicționar Român
mâţă — MẤŢĂ, mâţe, s.f. 1. (pop.) Pisică; p. restr. puiul (de sex feminin al) pisicii. ♢ expr. A prinde (pe cineva) cu mâţa în sac = a surprinde, a descoperi pe cineva care caută să înşele, să mintă. A umbla cu mâţa în sac = a umbla cu înşelăciuni. (A… … Dicționar Român
scânduruţă — SCÂNDURÚŢĂ s. v. scândurică. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime scândurúţă, scândurúţe, s.f. (reg.) 1. scândură mică; scândurică. 2. (în sintagmă) scânduruţă cu cuie = botniţă pentru viţei. Trimis de blaurb, 27.11.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
săcui — SĂCÚI, săcuie, s.n. (reg.) Săculeţ care se poartă atârnat de gât; trăistuţă. ♦ Săculeţ în care se pun la stors fagurii sau caşul. – Probabil lat. *sacculeus (< sacculus). Trimis de LauraGellner, 17.07.2004. Sursa: DEX 98 SĂCÚI s. v. săculeţ … Dicționar Român
taină — TÁINĂ, taine, s.f. 1. Ceea ce este neînţeles, nedescoperit, nepătruns de mintea omenească; mister. ♦ Minune, miracol; poveste minunată. 2. Secret. ♢ loc. adj. si adv. (înv.) De taină = intim, particular. (În religia creştină) Cina cea de taină =… … Dicționar Român
tấrnă — tîrnă ( ne), s.f. – 1. Coş mare de răchită, de nuiele. – 2. Stup de nuiele. – 3. (Olt.) Botniţă care se pune la vite pentru a le împiedica să pască. Origine incertă. Se consideră der. din bg. trăvna, sb. trnka (Cihac, II, 402; Tiktin; Candrea; bg … Dicționar Român
