- apărător
- APĂRĂTÓR, -OÁRE, apărători, -oare, adj., subst. 1. adj. Care apără sau protejează. 2. s.m. şi f. Persoană care apără sau sprijină ceva sau pe cineva. ♦ Persoană care apără cauza cuiva în faţa justiţiei. ♦ Jucător dintr-o echipă sportivă care are rolul de a apăra sau proteja propria poartă; fundaş. 3. s.n. şi f. Nume dat unor obiecte sau dispozitive (tehnice) cu rol protector. – Apăra + suf. -ător.Trimis de cata, 24.04.2007. Sursa: DEX '98Apărător ≠ atacantTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeAPĂRĂTÓR s. 1. ocrotitor, protector, sprijin, sprijinitor, susţinător, (rar) proteguitor, protejator, (înv.) arca, părtinitor, păzitor, priitor, scutitor, (fig.) reazem. (El era apărătorul său.) 2. v. avocat. 3. v. fundaş.Trimis de siveco, 03.12.2007. Sursa: Sinonimeapărătór adj. m., s. m., pl. apărătóri; (persoană) f. sg. şi pl. apărătoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficAPĂRĂT//ÓR1 apărătoroáre (apărătoróri, apărătoroáre) Care apără sau protejează (pe cineva sau ceva). /a (se) apăra + suf. apărătorătorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXAPĂRĂTÓR2 apărători m. 1) Persoană care apără sau protejează (pe cineva sau ceva); protector. 2) Persoană care apără cauza în faţa justiţiei sau care acordă asistenţă juridică; avocat. 3) sport Jucător dintr-o echipă care apără poarta. /a (se) apăra + suf. apărătortorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.