patron — PATRÓN1, patroane, s.n. 1. Cartuş (1). ♦ Bucată cilindrică de exploziv, folosită la umplerea găurilor de mină. 2. Corp cilindric de porţelan care conţine firul fuzibil al unei siguranţe electrice; buşon (2). 3. Schiţă pentru indicarea modului de… … Dicționar Român
Dionysius Exiguus — St. Dionysius Exiguus (Dionysius the Humble) Born c. 470 Died c. 544 Honored in Romanian Orthodox Church Canonized 8 July 2008 … Wikipedia
protector — PROTECTÓR, OÁRE, protectori, oare, adj. 1. (Adesea substantivat) Care apără, care păzeşte sau fereşte pe cineva sau ceva; care favorizează pe cineva sau ceva. ♦ (Despre atitudini sau comportări) Binevoitor, condescendent. 2. (Despre state) Care… … Dicționar Român
păzitor — PĂZITÓR, OÁRE, păzitori, oare, s.m. şi f. Paznic. – Păzi + suf. tor. Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX 98 PĂZITÓR s. 1. v. paznic. 2. v. gardian. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime PĂZITÓR s … Dicționar Român
tutelar — TUTELÁR, Ă, tutelari, e, adj. Privitor la tutelă, care aparţine unei tutele, care constituie o tutelă; care ocroteşte, protejează. ♦ Care are în subordine o instituţie, organizaţie (exercitând atribuţii de coordonare, de control etc.). – Din fr.… … Dicționar Român
apărător — APĂRĂTÓR, OÁRE, apărători, oare, adj., subst. 1. adj. Care apără sau protejează. 2. s.m. şi f. Persoană care apără sau sprijină ceva sau pe cineva. ♦ Persoană care apără cauza cuiva în faţa justiţiei. ♦ Jucător dintr o echipă sportivă care are… … Dicționar Român
arcare — ARCÁ s. v. apărător, bază, fundament, fundaţie, ocrotitor, protector, sprijin, sprijinitor, susţinător, temelie. Trimis de siveco, 11.03.2009. Sursa: Sinonime arcá ( ále), s.f. – Sprijin, reazem, protecţie, ocrotire. tc. arka (Şeineanu, III, 7; … Dicționar Român
betyl — s. n. (la arabi) piatră neagră care însoţea tribul în deplasările sale, purtată ca obiect sacru, ocrotitor, într un cort montat pe o cămilă, cu un cortegiu de prezicători, toboşari şi femei dansând. (< fr. bétyle) Trimis de raduborza,… … Dicționar Român
bâlci — BÂLCI, bấlciuri, s.n. Târg mare ţinut la anumite epoci ale anului, la sărbătorile importante şi însoţit de spectacole şi de petreceri populare; iarmaroc. ♦ fig. (fam.) Gălăgie, hărmălaie, zăpăceală. – Din magh. bolcsu. Trimis de paula, 12.03.2008 … Dicționar Român
hram — HRAM, hramuri, s.n. 1. Patronul unei biserici creştine; p. ext. serbarea patronului unei biserici. 2. (pop.; în expr.) Ce hram porţi (ori poartă) sau ţii (ori ţine)? = ce fel de om eşti (sau este)? – Din sl. hramŭ. Trimis de gall, 13.09.2007.… … Dicționar Român
