- tutelar
- TUTELÁR, -Ă, tutelari, -e, adj. Privitor la tutelă, care aparţine unei tutele, care constituie o tutelă; care ocroteşte, protejează. ♦ Care are în subordine o instituţie, organizaţie (exercitând atribuţii de coordonare, de control etc.). – Din fr. tutélaire, lat. tutelaris.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98tutelár adj. m., pl. tutelári; f. sg. tuteláră, pl. tuteláreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTUTELÁR tutelară (tutelari, tutelare) Care ţine de tutelă; propriu tutelei. /<fr. tutélaire, lat. tutelarisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXTUTELÁR, -Ă adj. Care se referă la tutelă; (p. ext.) ocrotitor, protector. ♦ Organ tutelar = organ al administraţiei de stat sau al organizaţiilor obşteşti având în subordine organizaţii faţă de care exercită atribuţii de organizare, coordonare şi control; autoritate tutelară = organ de protecţie a persoanelor lipsite de capacitate de exerciţiu ori a intereselor celor ce nu se pot apăra singuri. [cf. lat. tutelaris, fr. tutelaire, it. tutelare].Trimis de LauraGellner, 23.06.2007. Sursa: DNTUTELÁR, -Ă adj. care se referă la tutelă; (p. ext.) ocrotitor, protector. o organ tutelar = organ al administraţiei de stat sau al unei organizaţii obşteşti având în subordine o instituţie sau o organizaţie; autoritate tutelară = organ de protecţie a persoanelor lipsite de capacitatea de exerciţiu ori a intereselor celor ce nu se pot apăra singuri. (< fr. tutélaire, lat. tutelaris)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.