- protector
- PROTECTÓR, -OÁRE, protectori, -oare, adj. 1. (Adesea substantivat) Care apără, care păzeşte sau fereşte pe cineva sau ceva; care favorizează pe cineva sau ceva. ♦ (Despre atitudini sau comportări) Binevoitor, condescendent. 2. (Despre state) Care exercită un protectorat asupra unei ţări, unui teritoriu. [acc. şi: protéctor] – Din lat. protector, -oris, fr. protecteur.Trimis de ana_zecheru, 21.04.2004. Sursa: DEX '98PROTECTÓR s. v. apărător.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeprotectór adj. m., pl. protectóri; f. sg. şi pl. protectoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficprotectór/protéctor s. m., pl. protectóri/protéctoriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPROTECT//ÓR protectoroáre (protectoróri, protectoroáre) 1) şi substantival Care protejează; cu funcţie de protecţie. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care denotă bunăvoinţă; plin de bunăvoinţă; binevoitor; condescendent. 3) şi substantival (despre state) Care ţine în dependenţă colonială alt stat. [acc. şi protéctor] /<lat. protector, protectororis, fr. protecteurTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPROTECTÓR, -OÁRE adj., s.m. şi f. 1. (Persoană) care protejează, apără, favorizează (pe cineva sau ceva); ocrotitor; binevoitor. 2. (Stat) care deţine protectoratul asupra unei ţări. [cf. fr. protecteur, lat. protector].Trimis de LauraGellner, 19.02.2007. Sursa: DNPROTECTÓR/PROTÉCTOR, -OÁRE adj., s. m. f. 1. (cel) care protejează, apără, favorizează (pe cineva sau ceva); ocrotitor; binevoitor. 2. (stat) care deţine protectoratul asupra unui teritoriu. (< lat. protector, lat. protecteur)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.