gardă

GÁRDĂ, gărzi, s.f. 1. Pază, supraveghere efectuată într-o unitate militară, într-o instituţie civilă etc.; (concr.) persoană sau grup de persoane care asigură această pază. ♢ Gardă de onoare = a) subunitate militară care prezintă onorurile unei persoane oficiale; b) pază simbolică instituită în semn de respect la ocazii solemne; grup de persoane care fac această pază. Gardă personală = grup de persoane însărcinat cu paza vieţii unui demnitar. (în trecut) Gardă civică (sau naţională) = unitate compusă din voluntari, care asigura paza şi liniştea într-un oraş. ♢ loc. adj. De gardă = a) care este însărcinat cu paza, cu supravegherea, cu îngrijirea. Soldat, medic de gardă; b) care este de serviciu, deschis în afara orelor de funcţionare obişnuite. Farmacie de gardă. ♦ Poziţie a braţelor şi a corpului luată de un boxer, de un luptător etc. pentru a para loviturile adversarului sau pentru a ataca. ♢ expr. A se pune în gardă = a) (la scrimă) a lua poziţia de apărare sau de atac; b) a-şi lua toate măsurile de precauţie spre a nu fi surprins de un lucru neplăcut. (La jocul de şah) Gardă sau (rar) gardă la regină = avertisment dat partenerului că regina este ameninţată. Garda veche (sau vechea gardă) = cei care au participat în trecut la o acţiune socială, politică etc. 2. Apărătoare metalică montată între mânerul şi lama unei săbii, unei spade etc. ♢ Garda trăgaciului = piesă de protecţie a trăgaciului la armele de foc. – Din fr. garde.

Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



GÁRDĂ s. 1. (mil.) pază, strajă, (pop.) caraulă, (înv.) culuc, păzitoare. (Să vină gardă!) 2. gardă de corp v. bodyguard. 3. v. pază. 4. apărătoare, (rar) strajă, (înv.) scut. (gardă la sabie.)

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



gárdă s. f., g.-d. art. gărzii; pl. gărzi

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



GÁRDĂ gărzi f. 1) Supraveghere menită să păstreze neschimbată o stare de lucruri; pază; strajă. gardă de noapte. ♢ Medic de gardă medic de serviciu la un spital în afara orelor de lucru. 2) Persoană, grup de persoane sau subunitate militară care păzeşte un obiectiv sau persoane aflate sub arest; pază; strajă. ♢ gardă de onoare subunitate militară care dă onorurile cu anumite ocazii. gardă personală gardă având însărcinarea de a asigura securitatea unui demnitar. gardă patriotică (sau naţională) gardă alcătuită din detaşamente de voluntari care participă la asigurarea independenţei şi securităţii patriei. 3) (la box, scrimă etc.) Poziţie de apărare în vederea evitării unei lovituri. ♢ A se pune în gardă a lua măsurile necesare pentru a ocoli un pericol sau o situaţie neplăcută. 4) (la săbii, la spade) Apărătoare metalică fixată între mâner şi lamă. /<fr. garde

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



GÁRDĂ s.f. 1. Pază; veghe; persoană sau grup de persoane care păzeşte pe cineva sau ceva. ♢ Gardă de onoare = pază instituită în semn de respect cu ocazia anumitor solemnităţi. 2. (Sport) Poziţia corpului şi a braţelor luată de boxeri şi luptători în vederea atacului sau a apărării. ♢ A se pune în gardă = a lua poziţie de apărare; (fig.) a-şi lua măsurile necesare pentru a nu fi surprins de ceva. ♢ Medic (sau soră) de gardă = medic (sau soră) de serviciu într-un spital, care asigură serviciul în afara orelor de program pentru cazurile urgente. 3. (mil.) Parte a sabiei cuprinsă între mâner şi lamă, care protejează pumnul contra loviturilor. [< fr. garde].

Trimis de LauraGellner, 30.06.2006. Sursa: DN



GÁRDĂ s. f. 1. pază; veghe; persoană sau grup de persoane care păzeşte pe cineva sau ceva. o gardă de onoare = pază instituită în semn de respect cu ocazia anumitor solemnităţi. 2. (sport) poziţia corpului şi a braţelor luată de boxeri şi luptători în vederea atacului sau a apărării. o a se pune în gardă = a lua poziţie de apărare; (fig.) a-şi lua măsurile necesare pentru a nu fi surprins. o medic (sau soră) de gardă = medic (sau soră) de serviciu într-un spital, care asigură serviciul în afara orelor de program. 3. parte a sabiei, între mâner şi lamă, care protejează pumnul contra loviturilor. (< fr. garde)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



gárdă (gắrzi), s.f. – Pază, supraveghere. var. (înv.) g(v)ardie, gvardă. fr. garde. – Der. gardian, s.m., din fr. gardien; gardist (var. pop. vardist ), s.m. (poliţist; membru al partidului politic numit Garda de Fier), cf. Iordan, BF, VII, 273.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER