luciu — LÚCIU, IE, (I) lucii, adj., (II) luciuri, s.n. I. adj. 1. (Despre obiecte) Care răsfrânge razele de lumină, care luceşte (1); lucitor, lucios. 2. Cu lustru1, lustruit; neted; p. ext. alunecos. ♢ expr. Sărăcie lucie = sărăcie mare; mizerie.… … Dicționar Român
polisoar — POLISOÁR, polisoare, s.n. (Rar) Instrument de lustruit unghiile. – Din fr. polissoir. Trimis de oprocopiuc, 30.03.2004. Sursa: DEX 98 polisoár s. n. (sil. soar), pl. polisoáre Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic POLISOÁR … Dicționar Român
cremă — CRÉMĂ, creme, s.f. 1. Preparat culinar de consistenţa unei paste, obţinut din lapte, ouă şi zahăr, cu adaos de cafea, ciocolată, vanilie etc., care se serveşte ca desert sau se adaugă ca ingredient la unele prăjituri. ♦ (Cu determinări) Lichior… … Dicționar Român
glasat — GLASÁT, Ă, glasaţi, te, adj. 1. (Despre prăjituri, bomboane, fructe, orez, paste făinoase etc.) Acoperit cu o glazură (1). 2. (Despre obiecte din piele) Lustruit; apretat. – v. glasa. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 GLASÁT adj. (înv.) … Dicționar Român
lac — LAC1, lacuri, s.n. Întindere mai mare de apă stătătoare, închisă între maluri, uneori cu scurgere la mare sau la un râu. ♢ Lac de acumulare = lac (artificial) situat în amonte de o hidrocentrală, care constituie rezerva de apă necesară producerii … Dicționar Român
leit — LEÍT, Ă, leiţi, te, adj. (Adesea adverbial) 1. (În expr.) A fi (sau a semăna etc.) leit (sau leit poleit) cu... = a fi întocmai, la fel, asemenea cu... 2. (înv.; despre îmbrăcăminte) care cade perfect pe corpul cuiva. ♦ (Despre oameni) Îmbrăcat… … Dicționar Român
lustrui — LUSTRUÍ, lustruiesc, vb. IV. tranz. A da lustru1 (prin frecare), a face să lucească, să sclipească suprafaţa unui obiect. ♢ Maşină de lustruit = maşină pentru lustruirea mecanizată a pieilor. Piatră de lustruit = piatră de fildeş, de agat sau de… … Dicționar Român
lustruire — LUSTRUÍRE, lustruiri, s.f. Acţiunea de a (se) lustrui; lustruială. ♦ spec. Operaţie de prelucrare fină, cu ajutorul unor abrazivi, a suprafeţei unor corpuri metalice sau nemetalice, pentru a i da un aspect lucios în vederea înfrumuseţării,… … Dicționar Român
polizor — POLIZÓR1, polizoare, s.n. Maşină unealtă folosită la prelucrarea prin aşchiere a suprafeţelor cu ajutorul unei pietre abrazive în formă de disc, de cilindru, de trunchi de con etc., care are o mişcare de rotaţie. – Din fr. polissoir. Trimis de… … Dicționar Român
sclivisit — SCLIVISÍT, Ă, sclivisiţi, te, adj. 1. (pop. şi fam; despre oameni; adesea substantivat) Dichisit, gătit, aranjat. 2. Netezit, lustruit; şlefuit; lucios. – v. sclivisi. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SCLIVISÍT adj. v. aranjat,… … Dicționar Român
