- polizor
- POLIZÓR1, polizoare, s.n. Maşină-unealtă folosită la prelucrarea prin aşchiere a suprafeţelor cu ajutorul unei pietre abrazive în formă de disc, de cilindru, de trunchi de con etc., care are o mişcare de rotaţie. – Din fr. polissoir.Trimis de oprocopiuc, 30.03.2004. Sursa: DEX '98POLIZÓR2, -OÁRE, polizori, -oare, s.m. şi f. Tehnician care lucrează cu polizorul. – Din fr. polisseur.Trimis de cata, 09.04.2004. Sursa: DEX '98polizór s. n., pl. polizoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficpolizór s. m., pl. polizóriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPOLIZ//ÓR polizoroáre n. Maşină-unealtă prevăzută cu piatră abrazivă, folosită la prelucrarea pieselor metalice prin şlefuire. /<fr. polissoirTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPOLIZÓR s.n. Maşină-unealtă prevăzută cu o piatră specială, folosită pentru curăţit, ascuţit, lustruit etc. piese metalice prin frecare. [< fr. polissoir].Trimis de LauraGellner, 27.07.2005. Sursa: DNPOLIZÓR s. n. maşină-unealtă, cu o piatră abrazivă, pentru curăţit, ascuţit, lustruit etc. piese (metalice) prin frecare. (< fr. polissoir)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.