Dicționar Român. 2013.
faşionabil — FAŞIONÁBIL, Ă, faşionabil, e, adj. (înv.) Care aparţinea modei lumii elegante, privitor la această modă. [pr.: şi o ] – Din engl. fashionable. Trimis de cornel, 08.05.2004. Sursa: DEX 98 faşionábil adj. m. (sil. şi o ), pl. faşionábili; … Dicționar Român
cicilit — cicilít, ă, adj. (reg.) dichisit, lustruit, gătit, împodobit, sclivisit. Trimis de blaurb, 08.04.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
gătit — GĂTÍT1 s.n. Acţiunea de a (se) găti, gătire; (în special) preparare a mâncării. – v. găti. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 GĂTÍT2, Ă, gătiţi, te, adj. 1. Care este îmbrăcat frumos, îngrijit, dichisit, împodobit. 2. (Despre mâncăruri)… … Dicționar Român
lucios — LUCIÓS, OÁSĂ, lucioşi, oase, adj. 1. (Despre obiecte) Care luceşte; strălucitor, sclipitor, lucitor, luciu. 2. (Despre surse de lumină) Care răspândeşte lumină; care străluceşte, lucitor. ♦ (Despre ochi) Cu reflexe strălucitoare; lucitor. – Luciu … Dicționar Român
muţunache — MUŢUNÁCHE s.m. invar. Păpuşă (în teatrul de marionete) care reprezintă un personaj amuzant sau grotesc; maimuţoi. ♦ Epitet dat unui tânăr spilcuit, de o eleganţă exagerată şi uşor ridicolă; filfizon. [var.: muţunáchi s.m. invar.] – cf. ngr. m u t … Dicționar Român
nivelat — NIVELÁT, Ă, nivelaţi, te, adj. Supus nivelării; netezit, îndreptat; neted, egal, uniform. – v. nivela. Trimis de cornel, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 NIVELÁT adj. 1. netezit, (înv.) sclivisit. (O supra faţă nivelat.) 2. făţuit, netezit. (Zid… … Dicționar Român
sclipitor — SCLIPITÓR, OÁRE, sclipitori, oare, adj. Care sclipeşte; lucitor, lucios, strălucitor, scânteietor, sclipicios. ♦ fig. Extrem de inteligent, foarte dotat. – Sclipi + suf. tor. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SCLIPITÓR adj. 1.… … Dicționar Român
scânteietor — SCÂNTEIETÓR, OÁRE, scânteietori, oare, adj. (Adesea fig.) Care scânteiază; strălucitor, sclipitor. ♦ Care pare că împrăştie scântei; viu, lucitor. ♦ fig. Extrem de inteligent. [pr.: te ie ] – Scânteia + suf. ător. Trimis de IoanSoleriu,… … Dicționar Român
şlefuit — ŞLEFUÍT1 s.n. Şlefuire. – v. şlefui. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ŞLEFUÍT2, Ă, şlefuiţi, te, adj. 1. Cizelat, lustruit. ♦ fig. Manierat, rafinat. 2. (Despre pietre preţioase, cristale) Cu suprafaţa tăiată în faţele fine… … Dicționar Român
