scânteietor

scânteietor
SCÂNTEIETÓR, -OÁRE, scânteietori, -oare, adj. (Adesea fig.) Care scânteiază; strălucitor, sclipitor. ♦ Care pare că împrăştie scântei; viu, lucitor. ♦ fig. Extrem de inteligent. [pr.: -te-ie-] – Scânteia + suf. -ător.
Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

SCÂNTEIETÓR adj. 1. v. sclipitor. 2. v. strălucitor. 3. lucios, lucitor, sclipitor, strălucit, strălucitor, (rar) luciu, (înv. şi reg.) strălucios. (Un diamant scânteietor.) 4. scăpărător, sclipitor, strălucitor, (rar) sticlitor. (Ochi scânteietor.) 5. lucios, lucitor, sclipitor, (rar) luciu, (înv.) sclivisit. (Un material scânteietor.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

scânteietór adj. m., pl. scânteietóri; f. sg. şi pl. scânteietoáre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

SCÂNTEIET//ÓR scânteietoroáre (scânteietoróri, scânteietoroáre) şi fig. Care scânteiază; care pare să împrăştie scântei; sclipitor; lucitor. Ochi scânteietorori. /a scânteia + suf. scânteietortor
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • sclipitor — SCLIPITÓR, OÁRE, sclipitori, oare, adj. Care sclipeşte; lucitor, lucios, strălucitor, scânteietor, sclipicios. ♦ fig. Extrem de inteligent, foarte dotat. – Sclipi + suf. tor. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SCLIPITÓR adj. 1.… …   Dicționar Român

  • lucitor — LUCITÓR, OÁRE, lucitori, oare, adj. (Despre surse de lumină) Care împrăştie lumină; strălucitor; lucios. ♦ (Despre obiecte) Lucios, sclipitor, scânteietor. ♦ (Despre ochi) Plin de viaţă, care luceşte; lucios. – Luci + suf. tor. Trimis de ana… …   Dicționar Român

  • scânteios — SCÂNTEIÓS, OÁSĂ, scânteioşi, oase, adj. (înv.; despre ochi, privire) Scânteietor, strălucitor. [pr.: te ios] – Scânteie + suf. os. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SCÂNTEIÓS adj. v. licăritor, lucitor, scânteietor, sclipitor.… …   Dicționar Român

  • scăpărător — SCĂPĂRĂTÓR, OÁRE, scăpărători, oare, adj., s.f. 1. adj. Care scapără; scânteietor, sclipitor. ♦ fig. Extrem de inteligent, dotat cu o inteligenţă vie. 2. s.f. Obiect (cremene, amnar, iască etc.) cu care se scapără pentru a produce scântei. ♦ (reg …   Dicționar Român

  • strălucitor — STRĂLUCITÓR, OÁRE, strălucitori, oare, adj. 1. Care străluceşte, care împrăştie lumină; strălucit, lucitor. 2. (Despre ochi, privire, faţă) Plin de strălucire, expresiv, luminos. ♦ (Despre culori) Viu, violent. 3. fig. Fastuos, splendid. –… …   Dicționar Român

  • flamboaiant — FLAMBOAIÁNT, Ă, flamboaianţi, te, adj. (Despre stilul gotic) Caracterizat prin complicarea, îmbogăţirea şi delicateţea decorului, ale cărui contururi sugerează forma flăcării.[pr.: boa iant (în DN flamboiant)] – Din fr. flamboyant. Trimis de lil… …   Dicționar Român

  • fulgurant — FULGURÁNT, Ă, fulguranţi, te, adj. Înconjurat de fulgere. ♦ (Adesea fig.) Care împrăştie o lumină vie şi de scurtă durată. – Din fr. fulgurant, lat. fulgurans, ntis. Trimis de zaraza joe, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  fulguránt adj. m., pl.… …   Dicționar Român

  • licăritor — LICĂRITÓR, OÁRE, licăritori, oare, adj. Care licăreşte. – Licări + suf. tor. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  LICĂRITÓR adj. lucitor, scânteietor, v. sclipitor. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  licăritór adj …   Dicționar Român

  • lucios — LUCIÓS, OÁSĂ, lucioşi, oase, adj. 1. (Despre obiecte) Care luceşte; strălucitor, sclipitor, lucitor, luciu. 2. (Despre surse de lumină) Care răspândeşte lumină; care străluceşte, lucitor. ♦ (Despre ochi) Cu reflexe strălucitoare; lucitor. – Luciu …   Dicționar Român

  • luciu — LÚCIU, IE, (I) lucii, adj., (II) luciuri, s.n. I. adj. 1. (Despre obiecte) Care răsfrânge razele de lumină, care luceşte (1); lucitor, lucios. 2. Cu lustru1, lustruit; neted; p. ext. alunecos. ♢ expr. Sărăcie lucie = sărăcie mare; mizerie.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”