sclipitor — SCLIPITÓR, OÁRE, sclipitori, oare, adj. Care sclipeşte; lucitor, lucios, strălucitor, scânteietor, sclipicios. ♦ fig. Extrem de inteligent, foarte dotat. – Sclipi + suf. tor. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SCLIPITÓR adj. 1.… … Dicționar Român
lucitor — LUCITÓR, OÁRE, lucitori, oare, adj. (Despre surse de lumină) Care împrăştie lumină; strălucitor; lucios. ♦ (Despre obiecte) Lucios, sclipitor, scânteietor. ♦ (Despre ochi) Plin de viaţă, care luceşte; lucios. – Luci + suf. tor. Trimis de ana… … Dicționar Român
scânteios — SCÂNTEIÓS, OÁSĂ, scânteioşi, oase, adj. (înv.; despre ochi, privire) Scânteietor, strălucitor. [pr.: te ios] – Scânteie + suf. os. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SCÂNTEIÓS adj. v. licăritor, lucitor, scânteietor, sclipitor.… … Dicționar Român
scăpărător — SCĂPĂRĂTÓR, OÁRE, scăpărători, oare, adj., s.f. 1. adj. Care scapără; scânteietor, sclipitor. ♦ fig. Extrem de inteligent, dotat cu o inteligenţă vie. 2. s.f. Obiect (cremene, amnar, iască etc.) cu care se scapără pentru a produce scântei. ♦ (reg … Dicționar Român
strălucitor — STRĂLUCITÓR, OÁRE, strălucitori, oare, adj. 1. Care străluceşte, care împrăştie lumină; strălucit, lucitor. 2. (Despre ochi, privire, faţă) Plin de strălucire, expresiv, luminos. ♦ (Despre culori) Viu, violent. 3. fig. Fastuos, splendid. –… … Dicționar Român
flamboaiant — FLAMBOAIÁNT, Ă, flamboaianţi, te, adj. (Despre stilul gotic) Caracterizat prin complicarea, îmbogăţirea şi delicateţea decorului, ale cărui contururi sugerează forma flăcării.[pr.: boa iant (în DN flamboiant)] – Din fr. flamboyant. Trimis de lil… … Dicționar Român
fulgurant — FULGURÁNT, Ă, fulguranţi, te, adj. Înconjurat de fulgere. ♦ (Adesea fig.) Care împrăştie o lumină vie şi de scurtă durată. – Din fr. fulgurant, lat. fulgurans, ntis. Trimis de zaraza joe, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 fulguránt adj. m., pl.… … Dicționar Român
licăritor — LICĂRITÓR, OÁRE, licăritori, oare, adj. Care licăreşte. – Licări + suf. tor. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 LICĂRITÓR adj. lucitor, scânteietor, v. sclipitor. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime licăritór adj … Dicționar Român
lucios — LUCIÓS, OÁSĂ, lucioşi, oase, adj. 1. (Despre obiecte) Care luceşte; strălucitor, sclipitor, lucitor, luciu. 2. (Despre surse de lumină) Care răspândeşte lumină; care străluceşte, lucitor. ♦ (Despre ochi) Cu reflexe strălucitoare; lucitor. – Luciu … Dicționar Român
luciu — LÚCIU, IE, (I) lucii, adj., (II) luciuri, s.n. I. adj. 1. (Despre obiecte) Care răsfrânge razele de lumină, care luceşte (1); lucitor, lucios. 2. Cu lustru1, lustruit; neted; p. ext. alunecos. ♢ expr. Sărăcie lucie = sărăcie mare; mizerie.… … Dicționar Român
