strălucitor

strălucitor
STRĂLUCITÓR, -OÁRE, strălucitori, -oare, adj. 1. Care străluceşte, care împrăştie lumină; strălucit, lucitor. 2. (Despre ochi, privire, faţă) Plin de strălucire, expresiv, luminos. ♦ (Despre culori) Viu, violent. 3. fig. Fastuos, splendid. – Străluci + suf. -tor.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Strălucitor ≠ mat
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

STRĂLUCITÓR adj. 1. v. intens. 2. luminos, (rar) străluminat. (Unsoare strălucitor.) 3. luminos, scânteietor, (înv. şi reg.) vederos, (reg.) stelos. (Un astru strălucitor.) 4. luminos, radios. (O dimineaţă strălucitoroare.) 5. v. viu. 6. v. sclipitor. 7. scăpărător, scânteietor, sclipitor, (rar) sticlitor. (Ochi strălucitor.) 8. v. minunat. 9. v. gran-dios. 10. v. fastuos. 11. strălucit, (livr.) briant, eclatant, (fig.) răsunător. (Un discurs strălucitor; un suc-ces strălucitor.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

STRĂLUCITÓR adj. v. celebru, faimos, ilustru, mare, renumit, reputat, vestit.
Trimis de siveco, 29.10.2008. Sursa: Sinonime

strălucitór adj. m., pl. strălucitóri; f. sg. şi pl. strălucitoáre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

STRĂLUCIT//ÓR strălucitoroáre (strălucitoróri, strălucitoroáre) 1) Care străluceşte; care răspândeşte lumină în jur; luminos; lucitor. Soare strălucitor. 2) (despre obiecte) Care reflectă, răsfrânge lumina. Oglinzi strălucitoroare. 3) (despre ochi, privire, expresia feţei) Care exprimă satisfacţie; fericit; radios. 4) fig. Care se distinge prin fast; fastuos. Palat strălucitor. /a străluci + suf. strălucitortor
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • radios — RADIÓS, OÁSĂ, radioşi, oase, adj. 1. Care străluceşte, răspândind raze de lumină; luminos, strălucitor. 2. fig. (Despre figura omenească) Care exprimă seninătate, veselie, fericire; (despre oameni) cu expresie de fericire; voios, senin, încântat …   Dicționar Român

  • sclipitor — SCLIPITÓR, OÁRE, sclipitori, oare, adj. Care sclipeşte; lucitor, lucios, strălucitor, scânteietor, sclipicios. ♦ fig. Extrem de inteligent, foarte dotat. – Sclipi + suf. tor. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SCLIPITÓR adj. 1.… …   Dicționar Român

  • scânteietor — SCÂNTEIETÓR, OÁRE, scânteietori, oare, adj. (Adesea fig.) Care scânteiază; strălucitor, sclipitor. ♦ Care pare că împrăştie scântei; viu, lucitor. ♦ fig. Extrem de inteligent. [pr.: te ie ] – Scânteia + suf. ător. Trimis de IoanSoleriu,… …   Dicționar Român

  • splendid — SPLÉNDID, Ă, splendizi, de, adj. Foarte frumos, minunat; strălucitor, măreţ. [acc. şi: splendíd] – Din fr. splendide, lat. splendidus. Trimis de LauraGellner, 25.07.2004. Sursa: DEX 98  SPLÉNDID adj., adv. 1. adj …   Dicționar Român

  • briant — BRIÁNT, Ă, brianţi, te, adj. (Franţuzism) Strălucitor, sclipitor; strălucit. [pr.: bri ant] – Din fr. brillant. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  BRIÁNT adj. v. strălucit, strălucitor. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … …   Dicționar Român

  • ceriu — CÉRIU s.n. Element chimic, metal moale, ductil şi strălucitor, folosit, în aliaj cu lantan şi fier, la fabricarea pietrelor de brichete, a gloanţelor şi a proiectilelor. – Din fr. cérium. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  cériu s. n …   Dicționar Român

  • eclatant — ECLATÁNT, Ă, eclatanţi, te, adj. (Franţuzism) Care impresionează puternic, care produce vâlvă; răsunător. – Din fr. éclatant. Trimis de laurap, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ECLATÁNT adj. v. strălucit, strălucitor. Trimis de siveco, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • fosforic — FOSFÓRIC, Ă, fosforici, ce, adj. 1. (În sintagma) Acid fosforic = acid oxigenat al fosforului, întrebuinţat la obţinerea de îngrăşăminte mixte, la acidularea unor băuturi răcoritoare etc. 2. fig. Luminos, strălucitor, fosforescent. – Din fr.… …   Dicționar Român

  • halo — HALÓ, halouri, s.n. 1. Cerc luminos, colorat, care apare în anumite condiţii atmosferice în jurul soarelui sau al lunii şi care se datoreşte reflexiei şi refracţiei luminii în cristalele de gheaţă aflate în atmosferă la mari înălţimi; cearcăn (2) …   Dicționar Român

  • luci — LUCÍ, lucesc, vb. IV. intranz. 1. A răspândi lumină; a străluci, a lumina. 2. A sclipi din cauza luminii; a scânteia. ♦ (Despre ochi) A avea o strălucire deosebită, exprimând o emoţie, o dorinţă etc. 3. fig. (Despre idei, sentimente) A apărea în… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”