- halo
- HALÓ, halouri, s.n. 1. Cerc luminos, colorat, care apare în anumite condiţii atmosferice în jurul soarelui sau al lunii şi care se datoreşte reflexiei şi refracţiei luminii în cristalele de gheaţă aflate în atmosferă la mari înălţimi; cearcăn (2). 2. Zonă luminoasă care încercuieşte imaginea fotografică a unui punct strălucitor. – Din fr. halo.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98HALÓ s. (astron.) (pop.) cearcăn, (înv.) ţărcălan. (haloul este un meteor optic.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimehaló s. n., art. halóul; pl. halóuriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficHALÓ halouri n. 1) astr. Formaţie luminoasă circulară, colorată care, în anumite condiţii atmosferice, apare în jurul Soarelui sau Lunii. 2) Zonă luminoasă ce înconjoară imaginea fotografică a unui punct strălucitor. [art. haloul] /<fr. haloTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXHALO- Element prim de compunere savantă cu semnificaţia "(referitor la) sare", "de sare". [< fr. halo-, cf. gr. hals, halos].Trimis de LauraGellner, 20.04.2005. Sursa: DNHALÓ s.n. 1. Coroană luminoasă şi colorată care apare uneori în jurul Soarelui sau al Lunii. 2. Pete concentrice formate pe stratul fotosensibil al unui material fotografic ca urmare a producerii unor reflexii şi difuziuni puternice în strat în cazul iluminării acestuia cu fascicule luminoase intense şi înguste. 3. Aureolă. [< fr. halo, cf. gr. halos – disc].Trimis de LauraGellner, 20.04.2005. Sursa: DNHALO1- elem. "diametru". (< fr. halo-, cf. gr. halos, cerc)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNHALO2-, -HALÍN elem. "sare". (< fr. halo-, -haline, cf. gr. hals, -los)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNHALÓ3 s. n. 1. cerc luminos, colorat, în jurul Soarelui sau al Lunii, datorită prezenţei cristalelor de gheaţă. ♢ (p. ext.) cerc luminos difuz în jurul unei surse luminoase. 2. iradiaţie luminoasă pe stratul fotosensibil al unui material fotografic în jurul unui punct strălucitor, ca urmare a producerii unor reflexii şi difuziuni puternice în strat. 3. (fig.) aureolă, nimb. (< fr. halo, gr. halos)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNhaló / halóu s. n., art. halóul; pl. halóuriTrimis de gall, 19.01.2009. Sursa: DOOM 2
Dicționar Român. 2013.
