lustruire

lustruire
LUSTRUÍRE, lustruiri, s.f. Acţiunea de a (se) lustrui; lustruială. ♦ spec. Operaţie de prelucrare fină, cu ajutorul unor abrazivi, a suprafeţei unor corpuri metalice sau nemetalice, pentru a-i da un aspect lucios în vederea înfrumuseţării, măririi rezistenţei la coroziune şi a îmbunătăţirii ei. – v. lustrui.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

LUSTRUÍRE s. 1. făţuială, făţuire, făţuit, lustruit. (lustruire unei suprafeţe netede.) 2. v. şlefuire. 3. lustruit, văcsuire. (lustruire pantofilor.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

lustruíre s. f., g.-d. art. lustruírii; pl. lustruíri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • stuc — s.n. 1. Material de construcţie format din mortar şi ipsos amestecat cu gelatină, clei şi (uneori) cu coloranţi minerali, care prin uscare şi lustruire capătă aspectul marmurei. 2. Material, sub formă de pastă, folosit pentru decoraţii… …   Dicționar Român

  • lustruit — LUSTRUÍT1 s.n. Faptul de a lustrui. – v. lustrui. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  LUSTRUÍT2, Ă, lustruiţi, te, adj. Cu lustru1; lucios. ♦ fig. (peior.) Cu o spoială sau o strălucire aparentă; meşteşugit, căutat, artificial. – v …   Dicționar Român

  • lustruitor — LUSTRUITÓR, OÁRE, lustruitori, oare, subst. 1. s.m. şi f. Persoană care efectuează operaţia de lustruire. 2. s.n. Instrument confecţionat din oţel sau din bronz cromat, cu mâner de lemn, care serveşte în legatorie la lustruirea legăturilor de… …   Dicționar Român

  • sclivisire — SCLIVISÍRE, sclivisiri, s.f. Acţiunea de a (se) sclivisi şi rezultatul ei: dichisire; netezire, lustruire. – v. sclivisi. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SCLIVISÍRE s. v. aranjare, dichiseală, dichi sire, ferchezuială, ferchezuire …   Dicționar Român

  • ПОЛИРОВАНИЕ — высококачественная отделка поверхности до получения зеркального блеска (Болгарский язык; Български) полиране (Чешский язык; Čeština) leštění (Немецкий язык; Deutsch) Polieren (Венгерский язык; Magyar) polírozás (Монгольский язык) гялтайлгаж… …   Строительный словарь

  • dusisaj — dusisáj s. n., pl. dusisáje Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  DUSISÁJ s. n. lustruire prin frecare, prin şlefuire a oglinzilor, a metalelor. (< fr. doucissage) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN …   Dicționar Român

  • furbisare — FURBISÁRE s.f. Acţiunea de a furbisa; lustruire. [< furbisa]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN …   Dicționar Român

  • făţuială — FĂŢUIÁLĂ, făţuieli, s.f. 1. Făţuire. 2. fig. (pop.) Pălmuire; bătaie dată cuiva (peste faţă). 3. (concr.) Strat subţire de mortar, bine netezit, care formează faţa unei tencuieli. [pr.: ţu ia ] – Făţui + suf. eală. Trimis de LauraGellner,… …   Dicționar Român

  • făţuire — FĂŢUÍRE, făţuiri, s.f. Acţiunea de a făţui şi rezultatul ei; făţuială, făţuit1. – v. făţui. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  FĂŢUÍRE s. 1. v. drişcuire. 2. făţuială, făţuit, netezire, nivelare. (făţuire unui perete.) 3. v.… …   Dicționar Român

  • făţuit — FĂŢUÍT1 s.n. Făţuire. – v. făţui. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  FĂŢUÍT2, Ă, făţuiţi, te, adj. (Despre obiecte) Cu suprafaţa netezită, lustruită, cu aspect frumos; (despre suprafaţa unei construcţii) cu tencuiala netezită. –… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”