- stuc
- STUC s.n. 1. Material de construcţie format din mortar şi ipsos amestecat cu gelatină, clei şi (uneori) cu coloranţi minerali, care prin uscare şi lustruire capătă aspectul marmurei. 2. Material, sub formă de pastă, folosit pentru decoraţii arhitectonice, care se prepară dintr-un amestec de var stins vechi, praf de marmură şi praf de cretă. [var.: (înv.) ştuc s.n.] – Din it. stucco, germ. Stuck, fr. stuc.Trimis de LauraGellner, 03.05.2004. Sursa: DEX '98STUC s. (constr.) (înv.) mermer. (Decoraţie arhitectonică din stuc.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimestuc s. n., pl. stúcuriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSTUC stucuri n. Amestec de ipsos cu praf de marmură, clei şi substanţe minerale colorante, care, prin uscare şi lustruire, capătă aspectul marmurii. /<fr. stuc, it. stucco, germ. StuckTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSTUC s.n. Mortar de ipsos amestecat cu praf de marmură, clei şi diverse substanţe colorante, care prin uscare şi lustruire devine asemănător marmurii. [var. ştuc s.n. / cf. it. stucco, fr. stuc].Trimis de LauraGellner, 15.05.2007. Sursa: DNSTUC s. n. mortar de ipsos cu praf de marmură, clei şi diverse substanţe colorante, care prin uscare şi lustruire imită marmura. (< it. stucco, germ. Stuck, fr. stuc)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNstuc (-curi), s.n. – Material folosit în decoraţii arhitectonice; decoraţie arhitectonică. – var. ştuc, şi der. fr. stuc. – Der. stuca, vb. (a orna cu stuc); stucatură, s.f., din it. stuccatura. – var. din germ. Stuck (Borcea 213).Trimis de blaurb, 02.02.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.