făţuitor — FĂŢUITÓR, OÁRE, făţuitori, oare, subst. 1. s.m. şi f. Persoană care făţuieşte. 2. s.n. Rindea specială folosită pentru făţuirea sau pentru îndreptarea feţei scândurilor sau a pieselor de lemn. 3. s.f. Unealtă cu care se întinde şi se netezeşte… … Dicționar Român
Fatuity — Fa*tu i*ty, n. [L. fatuitas, fr. fatuus foolish: cf. F. fatuit[ e] Cf. {Fatuous}.] Weakness or imbecility of mind; stupidity. [1913 Webster] Those many forms of popular fatuity. I Taylor. [1913 Webster] … The Collaborative International Dictionary of English
fatuitous — fatuitousness, n. /feuh tooh i teuhs, tyooh /, adj. complacently stupid; foolish. [1725 35; FATUIT(Y) + OUS] * * * … Universalium
bârnă — BẤRNĂ, bârne, s.f. 1. Trunchi de copac (cojit şi făţuit cu barda) folosit în construcţii. 2. Aparat de gimnastică feminină, format dintr o grindă de lemn lungă, dispusă orizontal deasupra solului, la o anumită înălţime, pe care se execută… … Dicționar Român
drişcuire — DRIŞCUÍRE, drişcuiri, s.f. Acţiunea de a drişcui şi rezultatul ei; drişcuit. – v. drişcui. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DRIŞCUÍRE s. (constr.) drişcuit, făţuire, făţuit. (drişcuire tencuielii unui zid.) Trimis de siveco, 05 … Dicționar Român
făţuire — FĂŢUÍRE, făţuiri, s.f. Acţiunea de a făţui şi rezultatul ei; făţuială, făţuit1. – v. făţui. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 FĂŢUÍRE s. 1. v. drişcuire. 2. făţuială, făţuit, netezire, nivelare. (făţuire unui perete.) 3. v.… … Dicționar Român
făţuitoare — FĂŢUITOÁRE s. v. drişcă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime făţuitoáre (persoană) s. f. (sil. ţu i ), g. d. art. făţuitoárei; pl. făţuitoáre Trimis de siveco, 04.04.2006. Sursa: Dicţionar ortografic făţuitoáre (unealtă) s. f. (sil … Dicționar Român
lustruire — LUSTRUÍRE, lustruiri, s.f. Acţiunea de a (se) lustrui; lustruială. ♦ spec. Operaţie de prelucrare fină, cu ajutorul unor abrazivi, a suprafeţei unor corpuri metalice sau nemetalice, pentru a i da un aspect lucios în vederea înfrumuseţării,… … Dicționar Român
lustruit — LUSTRUÍT1 s.n. Faptul de a lustrui. – v. lustrui. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 LUSTRUÍT2, Ă, lustruiţi, te, adj. Cu lustru1; lucios. ♦ fig. (peior.) Cu o spoială sau o strălucire aparentă; meşteşugit, căutat, artificial. – v … Dicționar Român
netezit — NETEZÍT, Ă, neteziţi, te, adj. 1. Care a fost făcut neted. 2. (reg.; despre păr, barbă etc.) Potrivit, aranjat, bine pieptănat. – v. netezi. Trimis de cornel, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 NETEZÍT adj. 1. v. nivelat. 2. v. făţuit. 3. îndreptat,… … Dicționar Român
