- făţuitor
- FĂŢUITÓR, -OÁRE, făţuitori, -oare, subst. 1. s.m. şi f. Persoană care făţuieşte. 2. s.n. Rindea specială folosită pentru făţuirea sau pentru îndreptarea feţei scândurilor sau a pieselor de lemn. 3. s.f. Unealtă cu care se întinde şi se netezeşte tencuiala aruncată cu mistria pe zid; drişcă. 4. s.n. Cuţit puţin curbat, cu două mânere, care serveşte, în tăbăcărie, la făţuirea manuală a pieilor. [pr.: -ţu-i-] – Făţui + suf. -lor.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98FĂŢUITÓR s. v. rindea.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimefăţuitór (persoană) s. m. (sil. -ţu-i-), pl. făţuitóriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficfăţuitór (unealtă) s. n. (sil. -ţu-i), pl. făţuitoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficFĂŢUIT//ÓR făţuitoroáre n. 1) Unealtă de tâmplărie, de forma unei rindele, cu care se făţuiesc scândurile sau piesele de lemn. 2) Cuţit puţin curbat, cu două manere, folosit la făţuirea manuală a pieselor din lemn. /a făţui + suf. făţuitortorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXFĂŢUIT//ÓR făţuitoroáre (făţuitoróri, făţuitoroáre) m. şi f. Persoană specializată în operaţii de făţuire. /a făţui + suf. făţuitortorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.