rindea

rindea
RINDEÁ, rindele, s.f. Unealtă compusă dintr-unul sau mai multe cuţite fixate cu ajutorul unor pene într-un corp de lemn, cu care se execută, manual sau mecanizat, netezirea şi fasonarea (fasona) pieselor de lemn prin aşchiere. ♢ loc. vb. A da la rindea = a prelucra cu rindeaua; a gelui, a rindelui. ♦ Unealtă folosită la netezirea unor piese făcute dintr-un metal sau dintr-un aliaj moale. [var.: (reg.) rândeá s.f.] – Din tc. rende.
Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

RINDEÁ s. (tehn.) (pop.) făţuitor, (înv. şi reg.) teşcherea, (reg.) strujniţă. (A da o scândură la rindea.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

rindeá s. f., art. rindeáua, g.-d. art. rindélei; pl. rindéle
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

RIND//EÁ rindeaéle f. 1) Unealtă de tâmplărie formată dintr-un corp (de lemn sau de metal) în care este fixat un cuţit (sau mai multe), folosită la prelucrarea prin aşchiere a lemnu-lui. ♢ A da la rindea a rindelui; a gelui. 2) Unealtă de lăcătuşărie, folosită pentru netezirea pie-selor confecţionate dintr-un metal sau aliaj moale. [art. rindeaua] / < turc. rende
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

rindeá (rindéle), s.f. – Făţuitor, gealău. – var. Mold. rîndea. Mr. rendă. tc. (per.) rende (Şeineanu, II, 301; Lokotsch 1699); cf. alb. rende, bg. rendé, sb. erende. – Der. rindui (var. rîndui), vb. (a făţui cu rindeaua).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • gealău — GEALĂU, gealăie, s.n. Rindea (mare). – Din magh. gyaló. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  GEALĂU s. (tehn.) (reg.) buhai, (Mold.) robanc. (Rindeluieşte cu gealăul.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  gealău s. n. (sil. gea… …   Dicționar Român

  • rindelui — RINDELUÍ, rindeluiesc, vb. IV. tranz. A netezi, a făţui, a fasona cu rindeaua; a efectua o rindeluire, a da la rindea, a rindela. ♢ Maşină de rindeluit = maşină care efectuează în mod mecanic operaţii cu rindeaua, la care cuţitele au o mişcare de …   Dicționar Român

  • lamb — (lámburi), s.n. – 1. Un fel de rindea, lambare. – 2. Deschizătură, scobitură, tăietură în lung. – 3. Fiecare dintre stinghiile de lemn sau de metal care fixează crucea căruţei (trăsurii). – var. lambă (sensul 1 2) lambá. tc. lamba (Bogrea, Dacor …   Dicționar Român

  • cioplitor — CIOPLITÓR, OÁRE, cioplitori, oare, subst. 1. s.m. şi f. Persoană care ciopleşte, care se ocupă cu cioplitul. 2. s.n. Rindea cu talpa curbă; p. ext. cuţitoaie. 3. s.n. Unealtă cu care potcovarul curăţă copita calului. – Ciopli + suf. tor. Trimis… …   Dicționar Român

  • ciubuc — CIUBÚC, (1, 2) ciubuce, (3) ciubucuri, s.n. 1. Pipă (orientală) cu ţeava lungă. ♦ Ţeavă de lulea. 2. Ornament în relief care marchează marginile unui perete, ale tavanului, ferestrei etc. 3. fig. (fam.) Avantaj sau câştig ilicit. – Din tc. çubuk …   Dicționar Român

  • fălţuitor — FĂLŢUITÓR, OÁRE, fălţuitori, oare s. 1. s.m. şi f. Persoană calificată în operaţiile de fălţuire. 2. s.n. Unealtă (rindea specială, cuţit etc.) cu care se fălţuieşte. [pr.: ţu i ] – Fălţui + suf. tor. Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • făţuitor — FĂŢUITÓR, OÁRE, făţuitori, oare, subst. 1. s.m. şi f. Persoană care făţuieşte. 2. s.n. Rindea specială folosită pentru făţuirea sau pentru îndreptarea feţei scândurilor sau a pieselor de lemn. 3. s.f. Unealtă cu care se întinde şi se netezeşte… …   Dicționar Român

  • horş — ( şuri), s.n. (Trans.) Rindea pentru scînduri negeluite. Mag. horgy (Candrea; Gáldi, Dict., 137). – Der. horji, vb. (a da la rindea). Trimis de blaurb, 30.11.2007. Sursa: DER …   Dicționar Român

  • lamba — LÁMBÁ s. (tehn.) lambar, lămbuitor, (reg.) scobitor. (lamba dulgherului.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  lambá/lámbă (rindea, scobitură) s. f., art. lambáua/lámba, g. d. art. lambálei/lámbei; pl. lambále/lámbe Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • oblu — ÓBLU, OÁBLĂ, obli, oable, adj., adv. I. adj. 1. (pop.) Care se prezintă ca o linie dreaptă; fără cotituri, drept. ♦ (Despre câmpii) Plan, neted. ♦ (Despre înălţimi, urcuşuri) Aproape vertical; abrupt. 2. (Despre mers) Încet şi uniform. II. adv.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”