robanc — ROBÁNC, robancuri, s.n. (tehn.; reg.) Gealău. – germ. Rauhbank. Trimis de cornel, 23.02.2004. Sursa: DEX 98 ROBÁNC s. v. gealău. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime robánc s. n … Dicționar Român
buhai — BUHÁI, (I) buhai, s.m. (II) buhaiuri, s.n. I. s.m. 1. (zool.; reg.) Taur. 2. Compus: buhai de baltă = bou de baltă. 3. Plantă erbacee cu două sau trei frunze mari, ovale şi flori verzi gălbui dispuse într un spic (Listera ovata). II. s.n.… … Dicționar Român
fereastră — FEREÁSTRĂ, ferestre, s.f. 1. Deschizătură de formă regulată lăsată în peretele unei clădiri, al unui vehicul etc. pentru a permite să intre aerul şi lumina; ansamblu format dintr un cadru fix şi din cercevele în care se fixează geamuri, montat în … Dicționar Român
jilău — s.n. (reg.) gealău, rindea. Trimis de blaurb, 26.06.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
jitar — JITÁR, jitari, s.m. (reg.) Persoană angajată să păzească semănăturile. – Din bg., scr. žitar. Trimis de cata, 27.04.2002. Sursa: DEX 98 JITÁR s. v. pândar. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime jitár s. m … Dicționar Român
nut — NUT, nuturi, s.n. 1. Canelură. 2. Uluc, şanţ făcut într o piesă de lemn. ♢ Nut şi feder = sistem de îmbinare a două piese (din lemn) care constă în introducerea unei proeminenţe fasonate, aflată pe una din feţele primei piese, în ulucul de pe… … Dicționar Român
oblu — ÓBLU, OÁBLĂ, obli, oable, adj., adv. I. adj. 1. (pop.) Care se prezintă ca o linie dreaptă; fără cotituri, drept. ♦ (Despre câmpii) Plan, neted. ♦ (Despre înălţimi, urcuşuri) Aproape vertical; abrupt. 2. (Despre mers) Încet şi uniform. II. adv.… … Dicționar Român
platbanc — plátbanc, plátbancuri, s.n. (reg.) gealău (v.) cu care se fac canturi şi tăblii la uşi. Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
rindea — RINDEÁ, rindele, s.f. Unealtă compusă dintr unul sau mai multe cuţite fixate cu ajutorul unor pene într un corp de lemn, cu care se execută, manual sau mecanizat, netezirea şi fasonarea (fasona) pieselor de lemn prin aşchiere. ♢ loc. vb. A da la… … Dicționar Român
scămar — scămár s.n. (reg.) custură sau gealău cu care se ia scama de pe scânduri sau geluieşte pentru prima dată. Trimis de blaurb, 27.11.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român