- jitar
- JITÁR, jitari, s.m. (reg.) Persoană angajată să păzească semănăturile. – Din bg., scr. žitar.Trimis de cata, 27.04.2002. Sursa: DEX '98JITÁR s. v. pândar.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimejitár s. m., pl. jitáriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficJITÁR jitari m. înv. Paznic la semănăturile din câmp; pândar. /<bulg., sb. žitarTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXjitár (jitári), s.m. – Persoană angajată să păzească semănăturile. sl. (bg., rus.) žitarĭ, din sl. žito "grîu" (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Miklosich, Lexicon, 198; Cihac, II, 160; Conev 68). – Der. jităreasă, s.f. (nevastă de jitar); jitărie, s.f. (locuinţa jitarului; impozit); jitărit, s.n. (consum, drept); jitniţă (var. jigniţă), s.f. (hambar), din sl. žitĭnica, cf. bg., rus. žitnica (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Cihac, II, 160; Conev 81); jitnicer (var. jignicer), s.m. (înv., dregător care avea grijă de magaziile cu grîne ale armatei sau ale curţii domneşti); jitnicereasă (var. jitniceroaie), s.f. (nevastă de jitnicer). Jetui, vb. refl. (Trans., a se umfla, a se ghiftui), pus în legătură de Drăganu, Dacor., IX, 209, cu cuvintele precedente, pare mai curînd o var. de la ghftui, ca jilău faţă de gealău sau jirav faţă de ghirav, firav.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.