- pândar
- PÂNDÁR, pândari, s.m. Persoană care păzeşte o pădure, o vie, o holdă etc.; paznic, jitar. ♦ (Mit.; pop.) Strajă, santinelă. ♦ Militar din artileria antiaeriană, însărcinat cu supravegherea spaţiului aerian. – Din sl. pondarĩ.Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX '98PÂNDÁR s. (înv. şi reg.) pândaş, (reg.) pârgar, (Ban. şi Transilv.) gornic, (Mold. şi Transilv.) jitar, (prin Dobr.) meregiu, (înv.) pânditor. (pândar la vie.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimePÂNDÁR s. v. pază, santinelă, strajă, veghe.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepândár s. m., pl. pândáriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPÂNDÁR pândari m. Paznic de câmp (la semănături, vii, livezi, etc.). /<sl. pondariTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXpândár, pândári, s.m. (pop.) 1. paznic al terenurilor cultivate ale statului; pândaş, jitar, meregiu, pârgar. 2. paznic de pădure; pădurar. 3. santinelă, strajă. 4. (înv.) spion.Trimis de blaurb, 07.09.2006. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.