- pârgar
- PÂRGÁR, pârgari, s.m. 1. (În evul mediu, în organizarea administrativă a ţărilor româneşti) Membru în sfatul administrativ al unui oraş sau al unui târg (compus din 6 până la 12 persoane). 2. (reg.; în vechea organizare administrativă) Vătăşel la primărie. – Din magh. polgár.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98PÂRGÁR s. v. concetăţean, orăşean, pândar, târgoveţ.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepârgár s. m., pl. pârgáriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPÂRGÁR pârgari m. (în evul mediu în Ţara Românească şi în Moldova) Membru al sfatului unui oraş sau al unui târg. /<ung. polgárTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXpârgár, pârgári, s.m. (înv. şi reg.) 1. concetăţean; orăşean, târgoveţ. 2. membru în sfatul administrativ al unui oraş sau al unui târg; bătrân, jurat. 3. vătăşel la primărie. 4. om uşuratic, neserios. 5. flăcău care organizează programul tinerilor în sărbătorile de iarnă. 6. pândar. 7. (înv.) muncitor la ocnele de sare.Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DARpîrgár (pârgári), s.m. – În vechea organizare municipală, consilier; vătăşel. – var. bulgar. germ. Bürger (‹ burgâri), prin intermediul mag. polgár (Borcea 201). sec. XV, înv.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.