- buhai
- BUHÁI, (I) buhai, s.m. (II) buhaiuri, s.n. I. s.m. 1. (zool.; reg.) Taur. 2. Compus: buhai-de-baltă = bou-de-baltă. 3. Plantă erbacee cu două sau trei frunze mari, ovale şi flori verzi-gălbui dispuse într-un spic (Listera ovata). II. s.n. Instrument muzical popular format dintr-o putinică cu fundul de piele, prin care trece un smoc de păr de cal care se trage cu degetele umezite, producând astfel un sunet asemănător cu mugetul unui taur. [pl. şi: (II) buhaie] – Din ucr. buhaj.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98BUHÁI s. 1. (bot.; Listera ovata) (reg.) puţa-cocoşului. 2. (tehn.) cârlig, greblă, hreapcă, vergea, (reg.) crivea. (buhaiul este un dispozitiv la coasă.) 3. (tehn.) coinac, (reg.) crainic, făfălug, tăvălug, zăvor, cântarul pietrelor. (buhai la moară.) 4. (muz.) (reg.) şteand, (Transilv.) dubă. (buhaiul este folosit de colindători.)Trimis de siveco, 28.09.2006. Sursa: SinonimeBUHÁI s. v. gealău, rădaşcă, răgage, taur.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeBUHAI-DE-BÁLTĂ s. v. bou-de-baltă.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonimebuhái (taur) s. m., pl. buhái, art. buháiiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficbuhái (instrument muzical) s. n., pl. buháiuriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficBUHÁI1 buhai m. pop. 1) Mascul reproducător al vitelor cornute mari; taur. 2) fig. fam. Om brutal. [Sil. bu-hai] /<ucr. buhajTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXBUHÁ//I2 buhaiiuri n. Instrument muzical popular folosit de urători la Anul Nou, confecţionat dintr-o putinică cu unul dintre funduri din piele, prin care trece un smoc de păr de cal care, fiind tras cu degetele umezite, produce sunete asemănătoare cu mugetul taurului. [Sil. bu-hai] /<ucr. buhajTrimis de siveco, 21.01.2006. Sursa: NODEXbuhái (-i), s.m. – 1. Taur. – 2. Berbec sau ţap de peste doi ani. – 3. Instrument muzical (cf. bou 3). – 4. Pelerină. Rut. buchai, rus. bugaj, (DAR) din tc. buga "taur" (cf. bugă). Ar putea fi şi invers. După Lokotsch 339, rom. provine din tc.; şi din rom. a trecut în pol. după Miklosich, Wander., 12, şi în mag. bohaj (Edelspacher 10).Trimis de blaurb, 18.11.2006. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.