- buh
- BUH s.n. (pop. şi fam.; în expr.) A-i merge (sau a i se duce cuiva) buhul = a ajunge să fie foarte cunoscut (pentru faptele sale, de obicei reprobabile); a se spune despre cineva că... – et. nec.Trimis de valeriu, 20.12.2007. Sursa: DEX '98buh s. n.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficBUH n. pop. : A-i merge (cuiva) buhul a ajunge de pomină (pentru anumite fapte reprobabile); a-i merge (cuiva) vestea. /Onomat.Trimis de siveco, 20.12.2007. Sursa: NODEXbuh (búhuri), s.n. – Zvon; faimă. pol., rus. buch "zgomot" (Cihac, II, 30; DAR); cf. buc. Se foloseşte în Mold.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DERbuh- – Rădăcină expresivă, care indică ideea de "umflătură". Creaţie spontană, care coincide cu rădăcina romanică buff- (REW 1373), de unde it. buffare, fr. bouffer, sp. abuhado. Alternanţa h-f este curentă în aceste formaţii, cf. bufni – buhni bufă – buhă, ceea ce dă naştere la o confuzie cu der. lui buf-. Pe de altă parte, formaţia este paralelă rădăcinii bolf-, care are acelaşi sens. Ca în toate formaţiile expresive, coincide cu alte cuvinte, fără a fi totdeauna posibil să se precizeze dacă întîlnirea este pur şi simplu întîmplătoare, şi nici, dacă este vorba de un împrumut, care este sensul acestuia. Der. buft, s.n. (pîntece, burtă); bufte (var. bufti, bufliş) s.m. (poreclă pentru persoane grase), coincide cu mag. bufti "cu faţa rotundă"; buget (var. buged), adj. (umflat, puhav); probabil format cu sufixul -et (ca suleget), şi asimilat posterior cu fraged, lînced, (cf. Pascu, suf., 64), fără a fi nevoie să invocăm un problematic *buccidus, de la bucca (Tiktin; Loewe 39; DAR; Rosetti, I, 164); bugezi (var. Mold. bugini), vb. (a se umfla de somn); buhăi (var. buhăvi), vb. (a umfla), care coincide cu sb. bujati "a dospi pîinea"; buhav, adj. (puhav, umflat, flasc), pe care Philippide, Principii, 140, îl derivă din bg. buhav, care se întîlneşte cu sb. buhav, cf. ngr. μποῦχαβος (Meyer, Neugr. St., II, 45); buhăveală, s.f. (înv.) (umflătură); buhos, adj. (umflat); buhuiat, adj. (ciufulit); puhav, adj. (umflat, fleşcăit); puhăvi, vb. (a umfla); bucşai, adj. (cu faţa rotundă), pe care Scriban îl transcrie boxai şi îl derivă de la box "cîine care caută prin tufişuri".Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.