lustruială

lustruială
LUSTRUIÁLĂ, lustruieli, s.f. 1. Lustruire; p. ext. lustru1. 2. fig. Aparenţă de cultură, de civilizaţie; spoială. – Lustrui + suf. -eală.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

lustruiálă s. f., g.-d. art. lustruiélii; pl. lustruiéli
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • lustru — LÚSTRU1 s.n. Strălucire naturală sau obţinută prin procedee artificiale a suprafeţei unui obiect; luciu. ♢ expr. Sărăcie cu lustru = sărăcie mare, sărăcie lucie. ♦ Aspect lucios pe care îl capătă unele obiecte, stofe etc. din cauza uzării. ♦… …   Dicționar Român

  • lustruire — LUSTRUÍRE, lustruiri, s.f. Acţiunea de a (se) lustrui; lustruială. ♦ spec. Operaţie de prelucrare fină, cu ajutorul unor abrazivi, a suprafeţei unor corpuri metalice sau nemetalice, pentru a i da un aspect lucios în vederea înfrumuseţării,… …   Dicționar Român

  • sclipi — SCLIPÍ, sclipesc, vb. IV. intranz. A luci (cu o lumină vie şi tremurătoare sau intermitentă); a scânteia, a străluci. ♦ (Despre ochi, privire) A scânteia (din cauza unei emoţii), a avea o strălucire deosebită, nefirească. – cf. c l i p i . Trimis …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”