- sclipi
- SCLIPÍ, sclipesc, vb. IV. intranz. A luci (cu o lumină vie şi tremurătoare sau intermitentă); a scânteia, a străluci. ♦ (Despre ochi, privire) A scânteia (din cauza unei emoţii), a avea o strălucire deosebită, nefirească. – cf. c l i p i .Trimis de claudia, 05.06.2008. Sursa: DEX '98SCLIPÍ vb. 1. a clipi, a licări, a luci, a scăpăra, a scânteia, a străfulgera. (Luminiţe sclipi în noapte.) 2. a străluci, (fig.) a arde. (Stelele sclipi.) 3. v. pâlpâi. 4. v. lumina. 5. v. străluci. 6. a luci, a scânteia, a sticli, a străluci, (rar) a strălumina. (Albe coifuri sclipi.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeSCLIPÍ vb. v. clipi.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimesclipí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. sclipésc, imperf. 3 sg. sclipeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. sclipeáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA SCLIP//Í sclipiésc intranz. 1) (despre aştri şi despre alte surse de lumină) A se vedea luminând. 2) (despre lucruri) A luci, reflectând emanaţia unei surse de lumină; a scânteia. Nisipul sclipea. 3) (despre lucruri) A părea că luminează (din cauza curăţeniei); a străluci; a luci. Mobila sclipieşte. 4) fig. (despre ochi) A avea o strălucire deosebită (din cauza unei emoţii puternice); a sticli; a scânteia; a luci. /v. a clipiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXsclipí (-pésc, -ít), vb. – A luci, a străluci, a scînteia, a licări. gr. sau mgr. στίλβω, aorist ἔστιλψα "a luci", prin intermediul unui rezultat *stlipi; prin schimbarea stl, ‹ scl, cf. scîlcia. Legătura cu sl. klepati "a închide", cf. clipi (Cihac, II, 331; Tiktin; Candrea) este improbabilă. Este dubletul lui sclivisi, vb. (a lustrui; a se găti), din ngr. στίλβω, aorist στιλβήσω "a lustrui" (Cihac, I, 697; Gáldi 249; Graur, BL, IV, 114), der. scliviseală, s.f. (lustruială, şlefuire), şi sclivisitoare, s.f. (lustruitoare); şi a lui sclifosi, vb. refl. (a se spilcui, a se găti; a se smiorcăi), din ngr. στιλβώνω, aorist στιλβώσω (Gáldi 249; legătura cu gr. ϰλαίω, aorist ἔϰλαψα "a plînge", sugerată de Cihac, II, 696 şi Geheeb 34 nu este probabilă), der. sclifoseală, s.f. (moft, capriciu). Der. sclipeală, s.f. (strălucire); sclipeţ (var. Maram. *sclipet), s.m. (scrîntitoare, Potentilla tormentilla), sclipiş, s.n. (licăr, fulger); sclipicios (var. sclipitor), adj. (care sclipeşte); sclipitură, s.f. (lucire).Trimis de blaurb, 22.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.