străluci

străluci
STRĂLUCÍ, strălucesc, vb. IV. intranz. 1. A luci puternic, a răspândi, a emite, a reflecta o lumină vie. ♦ A scânteia, a sclipi. ♦ p. anal. A părea că răspândeşte lumină datorită albeţii, curăţeniei. 2. fig. (Despre oameni) A se remarca, a se distinge în mod deosebit, a face o puternică impresie (prin calităţile sale). – Stră + luci.
Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX '98

STRĂLUCÍ vb. 1. v. lumina. 2. a lumina, (reg.) a răza, a zări. (Soarele străluci.) 3. a bate, a luci, a lumina. (Luna străluci peste ramuri.) 4. v. sclipi. 5. v. luci. 6. a luci, a scânteia, a sclipi, a sticli, (rar) a strălumina. (Albe coifuri străluci.) 7. a licări, a luci, a scăpăra, a scânteia, a sclipi, a sticli. (Ochii îi străluci.) 8. (livr.) a bria, a eclata. (O persoană care străluci într-un anumit domeniu.)
Trimis de siveco, 11.05.2008. Sursa: Sinonime

STRĂLUCÍ vb. v. fulgera.
Trimis de siveco, 11.05.2008. Sursa: Sinonime

strălucí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. strălucésc, imperf. 3 sg. străluceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. străluceáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A STRĂLÚC//I străluciésc intranz. 1) (despre aştri şi despre alte surse de lumină) A luci foarte puternic; a răspândi o lumină vie. 2) (despre lucruri) A reflecta o lumină puternică (venită de la alte corpuri). Podgoriile strălucesc la soare. 3) (despre lucruri) A părea că luminează (din cauza curăţeniei); a sclipi; a luci. 4) fig. (despre oameni) A produce impresie deosebită (prin calităţi sau fapte excepţionale). /stră- + a luci
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

strălucí (-césc, -ít), vb. – A luci puternic, a sclipi, a scînteia. De la luci, cu pref. stră- (Puşcariu 988) sau dintr-un der. lat. de la lūcēre (*tralūcῑre, după Candrea-Dens., 1011; cf. REW 5136), cf. bell. straluce, rovign. stralusir, engad. stral’üzir, calabr. straluciri. – Der. străluc, s.m. (insectă, Cerambyx moschatus), deverbal; strălucit, adj. (ilustru, splendid); strălucitor, adj. (splendid, lucitor).
Trimis de blaurb, 27.01.2009. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • luci — LUCÍ, lucesc, vb. IV. intranz. 1. A răspândi lumină; a străluci, a lumina. 2. A sclipi din cauza luminii; a scânteia. ♦ (Despre ochi) A avea o strălucire deosebită, exprimând o emoţie, o dorinţă etc. 3. fig. (Despre idei, sentimente) A apărea în… …   Dicționar Român

  • sclipi — SCLIPÍ, sclipesc, vb. IV. intranz. A luci (cu o lumină vie şi tremurătoare sau intermitentă); a scânteia, a străluci. ♦ (Despre ochi, privire) A scânteia (din cauza unei emoţii), a avea o strălucire deosebită, nefirească. – cf. c l i p i . Trimis …   Dicționar Român

  • bria — BRIÁ, briez, vb. I. intranz. (Franţuzism) A se face remarcat prin calităţi excepţionale (mai ales inteligenţă); a străluci, a se deosebi. [pr.: bri a] – Din fr. briller. Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX 98  BRIÁ vb. v. străluci. Trimis… …   Dicționar Român

  • eclata — ECLATÁ, eclatez, vb. I. intranz. (Franţuzism) A străluci, a impresiona puternic prin strălucire. ♦ fig. A izbucni, a se manifesta violent, brusc. – Din fr. éclater. Trimis de laurap, 25.11.2002. Sursa: DEX 98  ECLATÁ vb. v. străluci. Trimis de… …   Dicționar Român

  • lumina — LUMINÁ, luminez, vb. I. I. 1. intranz. (Despre aştri sau despre alte surse de lumină) A produce, a emite, a răspândi lumină; a fi luminos, a străluci. 2. tranz. A revărsa, a arunca lumină asupra unui lucru (pentru a fi văzut mai bine). ♦ (Despre… …   Dicționar Român

  • străluc — STRĂLÚC, străluci, s.m. Insectă din ordinul coleopterelor, de culoare verde sau roşcată, cu luciu metalic specific, cu aripile albastre verzui, fin punctate (Aromia moschata). – Din străluci (derivat regresiv). Trimis de LauraGellner, 13.09.2007 …   Dicționar Român

  • strălucire — STRĂLUCÍRE, (rar) străluciri, s.f. 1. Acţiunea de a străluci şi rezultatul ei; intensitatea unei lumini vii. ♦ Lumină vie reflectată; scânteiere, sclipire; spec. iluminare produsă de un astru. ♦ (fiz.) Mărime care caracterizează un izvor de… …   Dicționar Român

  • strălucit — STRĂLUCÍT, Ă, străluciţi, te, adj. 1. Care străluceşte; strălucitor, lucitor, sclipitor. 2. fig. (Despre oameni) Distins, remarcabil prin însuşirile spirituale. ♦ (Despre abstracte) Plin de glorie, de onoare; glorios. ♦ Fastuos, bogat, splendid.… …   Dicționar Român

  • scânteia — SCÂNTEIÁ, pers. 3 scânteiază, vb. I. intranz. 1. A licări ca o scânteie; a sclipi, a străluci, a luci. ♦ (Despre ochi) A privi viu, pătrunzător (sub impresia unui sentiment puternic). 2. A împrăştia scântei. [pr.: te ia] – Din scânteie. Trimis de …   Dicționar Român

  • sticli — STICLÍ, sticlesc, vb. IV. intranz. A luci (ca sticla), a sclipi, a scânteia. ♦ (Despre ochi, privire) A străluci, a scapără (de bucurie, de plăcere). ♢ expr. A i sticli cuiva ochii (pe undeva) = a fi, a se găsi, a trăi (undeva). ♦ tranz. A aţinti …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”