sticlit — STICLÍT, Ă, sticliţi, te, adj. (Despre ochi) Cu privirea fixă (şi strălucitoare); pironit, aţintit. [var.: (înv. şi reg.) steclít, ă adj.] – v. sticli. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 STICLÍT adj. v … Dicționar Român
sclipi — SCLIPÍ, sclipesc, vb. IV. intranz. A luci (cu o lumină vie şi tremurătoare sau intermitentă); a scânteia, a străluci. ♦ (Despre ochi, privire) A scânteia (din cauza unei emoţii), a avea o strălucire deosebită, nefirească. – cf. c l i p i . Trimis … Dicționar Român
străluci — STRĂLUCÍ, strălucesc, vb. IV. intranz. 1. A luci puternic, a răspândi, a emite, a reflecta o lumină vie. ♦ A scânteia, a sclipi. ♦ p. anal. A părea că răspândeşte lumină datorită albeţii, curăţeniei. 2. fig. (Despre oameni) A se remarca, a se… … Dicționar Român
aţinti — AŢINTÍ, aţintesc, vb. IV. tranz. A şi îndrepta (ochii, privirea etc.) ţintă spre cineva sau ceva; a pironi. – A3 + ţinti. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 AŢINTÍ vb. a fixa, a pironi, a ţinti, a ţintui, (rar) a sticli, (înv. şi… … Dicționar Român
scânteia — SCÂNTEIÁ, pers. 3 scânteiază, vb. I. intranz. 1. A licări ca o scânteie; a sclipi, a străluci, a luci. ♦ (Despre ochi) A privi viu, pătrunzător (sub impresia unui sentiment puternic). 2. A împrăştia scântei. [pr.: te ia] – Din scânteie. Trimis de … Dicționar Român
stecli — STECLÍ vb. IV v. sticli. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
sticlire — STICLÍRE, sticliri, s.f. Lumină vie, scânteietoare; lucire, strălucire, sclipire. – v. sticli. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 STICLÍRE s. 1. lucire, scânteiere, sclipire, strălucire, (rar) străluciu, străluminare, (înv.), lucoare … Dicționar Român
sticlitor — STICLITÓR, OÁRE, sticlitori, oare, adj. (Rar) Sclipitor, strălucitor. – Sticli + suf. tor. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 STICLITÓR adj. v. scăpărător, scânteietor, sclipitor, strălucitor. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
sticlă — STÍCLĂ, (II) sticle, s.f. I. Substanţă solidă, amorfă, transparentă, translucidă sau opacă, dură, cu un luciu particular, lipsită de flexibilitate, casantă, rău conducătoare de căldură şi de electricitate, formată dintr un amestec de silicaţi şi… … Dicționar Român
strălumina — STRĂLUMINÁ, străluminez, vb. I. intranz. şi tranz. (Rar) A lumina puternic. – Stră + lumina. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 STRĂLUMINÁ vb. v. luci, scânteia, sclipi, sticli, străluci. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român