Dicționar Român. 2013.
strălumină — strălumínă, strălumíni, s.f. (înv.) lumină ireală. Trimis de blaurb, 18.01.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
străluminare — STRĂLUMINÁRE, străluminări, s.f. (Rar) Acţiunea de a strălumina; lumină puternică. – v. strălumina. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 STRĂLUMINÁRE s. v. lucire, lumină, scânte iere, sclipire, sticlire, strălucire. Trimis de… … Dicționar Român
lumină — LUMÍNĂ, lumini, s.f. I. 1. Radiaţie sau complex de radiaţii electromagnetice emise de corpuri incandescente (cu sau fără flacără) sau luminescente şi care impresionează ochiul omenesc; efectul acestei radiaţii. ♢ Lumină albă = lumină mijlocie a… … Dicționar Român
sclipi — SCLIPÍ, sclipesc, vb. IV. intranz. A luci (cu o lumină vie şi tremurătoare sau intermitentă); a scânteia, a străluci. ♦ (Despre ochi, privire) A scânteia (din cauza unei emoţii), a avea o strălucire deosebită, nefirească. – cf. c l i p i . Trimis … Dicționar Român
scânteia — SCÂNTEIÁ, pers. 3 scânteiază, vb. I. intranz. 1. A licări ca o scânteie; a sclipi, a străluci, a luci. ♦ (Despre ochi) A privi viu, pătrunzător (sub impresia unui sentiment puternic). 2. A împrăştia scântei. [pr.: te ia] – Din scânteie. Trimis de … Dicționar Român
sticli — STICLÍ, sticlesc, vb. IV. intranz. A luci (ca sticla), a sclipi, a scânteia. ♦ (Despre ochi, privire) A străluci, a scapără (de bucurie, de plăcere). ♢ expr. A i sticli cuiva ochii (pe undeva) = a fi, a se găsi, a trăi (undeva). ♦ tranz. A aţinti … Dicționar Român
străluci — STRĂLUCÍ, strălucesc, vb. IV. intranz. 1. A luci puternic, a răspândi, a emite, a reflecta o lumină vie. ♦ A scânteia, a sclipi. ♦ p. anal. A părea că răspândeşte lumină datorită albeţii, curăţeniei. 2. fig. (Despre oameni) A se remarca, a se… … Dicționar Român
