lumină

lumină
LUMÍNĂ, lumini, s.f. I. 1. Radiaţie sau complex de radiaţii electromagnetice emise de corpuri incandescente (cu sau fără flacără) sau luminescente şi care impresionează ochiul omenesc; efectul acestei radiaţii. ♢ Lumină albă = lumină mijlocie a zilei, care conţine toate radiaţiile spectrului vizibil. Lumină rece = lumină care conţine un număr foarte mic de radiaţii infraroşii şi care are un efect termic redus. Lumină monocromatică = lumină formată din radiaţii de o singură culoare spectrală. Lumină compusă = lumină care conţine radiaţii de mai multe lungimi de undă. Lumină naturală = lumină complet nepolarizată, caracterizată prin diversitatea direcţiilor de oscilaţie ale radiaţiilor electromagnetice care o compun, distribuite uniform în jurul direcţiei de propagare. Lumină polarizată = lumină alcătuită din radiaţii electromagnetice ale căror direcţii de oscilaţie nu sunt uniform distribuite în jurul direcţiei de propagare. (astron.) Lumină antisolară = pată foarte slab luminoasă care se vede noaptea pe cer în locul opus soarelui. Lumină zodiacală = pată luminoasă care, la latitudinea noastră, se vede toamna spre est, înainte de răsăritul soarelui, şi primăvara spre vest, după apusul soarelui. (fiziol.) Lumină animală = lumină produsă de unele organisme animale pe baza energiei chimice a unor substanţe. ♢ loc. adv. La lumina mare = făţiş, în văzul tuturor. Pe lumină = în timpul zilei, de la răsăritul până la apusul soarelui, până nu se înserează. ♢ loc. prep. În lumina... = prin prisma (unei anumite concepţii), din punctul de vedere al..., potrivit cu... (Rar) La lumina... = cu puterea..., cu ajutorul... ♢ loc. vb. A da lumină = a lumina. ♢ expr. A vedea lumina zilei = a) a fi înzestrat cu simţul văzului; a se naşte. A răsări (sau a se arăta) la lumină (sau la lumina zilei) = a apărea (dintr-o ascunzătoare), a ieşi la vedere, a se arăta. A ieşi la lumină = a) a scăpa de primejdie, a ieşi dintr-o situaţie grea; b) a ieşi la iveală, a deveni evident, a se dezvălui. A scoate (pe cineva) la lumină = a) a scoate (pe cineva) dintr-o încurcătură; b) a ajuta (pe cineva) să dobândească o situaţie, a emancipa (pe cineva). A pune (ceva) în lumină = a scoate (ceva) în evidenţă; a sublinia. A pune într-o lumină bună (sau rea, urâtă etc.) = a scoate în evidenţă aspectele pozitive (sau negative) din viaţa sau din activitatea cuiva. A prezenta (sau a privi, a aprecia) ceva sau pe cineva într-o lumină oarecare = a prezenta (sau a privi, a aprecia) ceva sau pe cineva într-un anumit fel sau dintr-un anumit punct de vedere ori prin prisma unei anumite concepţii. A vedea lumina tiparului sau (înv.) a ieşi la lumină = a fi publicat, tipărit. (Limpede) ca lumina zilei = de netăgăduit, clar, evident. ♦ fig. Strălucire; înseninare. 2. Izvor, sursă de lumină (I 1). ♢ Lumină electrică = iluminare pe bază de energie electrică. Lumină de control = indicaţie luminoasă care serveşte la controlul stării şi al modului de funcţionare a unei instalaţii de telecomandă, a macazurilor, a semnalelor de cale ferată etc. ♦ spec. Sursă luminoasă (de obicei colorată) situată pe o navă, aeronavă etc., folosită la indicarea poziţiei sau la semnalizare. ♦ Flacără, flăcăruie. ♦ (pop.) Lumânare. ♦ Unitate de măsură pentru fluxul luminos. 3. (Şi în sintagma lumina ochiului) Pupilă; p. ext. ochi, privire. ♦ (Ca termen de comparaţie) Fiinţă, lucru, obiect etc. mai drag, mai de preţ, mai scump. ♢ expr. A-i fi (cuiva) drag ca lumina ochilor = a-i fi (cuiva) foarte drag. A îngriji (sau a păzi) ca (pe) lumina ochilor = a îngriji, a feri cu cea mai mare atenţie. II. fig. Ceea ce aduce claritate în mintea omenească; învăţătură, cultură, educaţie. ♢ expr. A arunca (o) lumină (asupra unei chestiuni) sau a aduce (o) lumină (într-o chestiune) = a lămuri, a clarifica (o problemă). A se face lumină în capul (sau în mintea) cuiva = a pricepe, a înţelege. III. 1. Distanţa liberă dintre feţele interioare a două piese vecine ale unui sistem tehnic sau dintre feţele interioare opuse ale unui gol. 2. (înv.; urmat de determinări) Suprafaţă. 3. Stăvilarul morii. [pl. şi: (înv.) lumine] – Probabil din lume (înv.) "lumină".
Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Lumină ≠ întunecime, întuneric, obscuritate, umbră
Trimis de siveco, 27.11.2008. Sursa: Antonime

LUMÍNĂ s. 1. v. strălucire. 2. lumină electrică = electricitate, energie electrică. (S-a întrerupt lumină.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

LUMÍNĂ s. v. luminare, watt.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

LUMINĂ-DE-PĂDÚRE s. v. licurici.
Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime

lumínă s. f., g.-d. art. lumínii; pl. lumíni
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

LUMÍN//Ă luminăi f. 1) Radiaţie electromagnetică, emisă de un corp incandescent sau luminescent, care acţionează asupra ochilor făcând vizibilă lumea înconjurătoare. luminăa soarelui. ♢ A se face lumină a se face ziuă. Pe lumină la lumina zilei; după ce s-a luminat de ziuă sau înainte de a însera. A vedea luminăa zilei a) a avea vedere; b) a se naşte. A vedea luminăa tiparului a apărea de sub tipar. (Limpede) ca luminăa zilei absolut clar; de netăgăduit. 2) Sursă, izvor care luminează. ♢ A aprinde luminăa a aprinde ceva de luminat. lumină electrică iluminare pe bază de energie electrică. 3) Deschizătură din mijlocul irisului prin care pătrunde radiaţia electromagnetică a corpurilor incandescente sau luminescente; pupilă. luminăa ochilor. 4) fig. Deşteptare a minţii. ♢ A se face lumină în capul (sau mintea) cuiva a deveni clar. 5) Deschidere liberă într-o construcţie. [G.-D. luminii] /Probabil din lume
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

lumínă (lumíni), s.f.1. Claritate, transparenţă. – 2. Strălucire, splendoare. – 3. Ştiinţă, cunoaştere. – 4. Făclie, corp luminos. – 5. Lumînare. – 6. Vedere. – Mr. lumină, lunină. lat. lumina, pl. lui lūmen (Puşcariu 994; REW 5161; Tiktin). Schimbarea de accent se aplică poate prin confuzia terminaţiei, cu suf. -ină, ca în albină, sulfină, tulpină etc. Candrea-Dens., 1016 şi Candrea propune un intermediar lat. *luminina, care nu pare convingător. Sensul de lumină "pupilă", este aproape general (ALR, I, 19). Der. lumina, vb. (a da lumină; a străluci; a clarifica; a ghida, a sfătui), din sec. XVII, şi forma de conjug. pare der. din rom. (după Tiktin şi Candrea, din lat. lumināre; după Candrea-Dens., 1017. din lat. *allumināre; conservarea lui i arată şi o dependenţă directă de lumină); luminăciune, s.f. (înv., iluminare; înv., titlu de demnitate; înălţime, alteţă); luminat, adj. (iluminat; cult; strălucitor; înv., înalt, calificativ oficial, în sec. XVII-XIX, cînd e vorba de voievod); luminăţie, s.f. (înv., înălţime, titlu de demnitate); luminător, adj.(care luceşte, care luminează; care iradiază; care clarifică); luminător, s.n. (ferăstruică, lucarnă); luminiş, s.n. (rarişte, poiană; spaţiu descoperit într-o pădure); luminiţă, s.f. (lumină mică; plantă, Oenothera biennis); luminos, adj. (strălucitor, splendid, cult, instruit); luminoasă, s.f. (plantă, Clematis erecta), pe care Scriban îl derivă din rus. lomonos încrucişat cu luminos; strălumina, vb. (a ilumina); străluminat, adj. (mărit, slăvit). cf. lume, lumînare. Der. neol. ilumina, vb., din fr. iluminer; iluminaţi(un)e (var. pop. luminaţie) , s.f. (iluminaţie; sărbătoare nocturnă); înlumina, vb. (a ilumina; a prinde culoare), din fr. enluminer; luminozitate, s.f., din fr. luminosité. – Din rom. provine ngr. λουμίνι "candelă, lumînărică".
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • lumina — LUMINÁ, luminez, vb. I. I. 1. intranz. (Despre aştri sau despre alte surse de lumină) A produce, a emite, a răspândi lumină; a fi luminos, a străluci. 2. tranz. A revărsa, a arunca lumină asupra unui lucru (pentru a fi văzut mai bine). ♦ (Despre… …   Dicționar Român

  • LUMINA — publici gaudii in dicium. Suet. de Caes. c. 37. Callici triumphi die ascendit Capitolium ad lumina, quadraginta elephantis dextrâ atque sinistrâ lychnuchos gestantibus. Quod triumphantibus in primis concessum, uti de Duillio, Cornificio, aliis,… …   Hofmann J. Lexicon universale

  • LUMINA — ( The Light ), Jewish Social Democratic group in Romania in the 1890s. Its founders were M. Wechsler , L. Gelerter, L. Geller, M. Haimovitz – later well known in the Arbeter Ring (Workmen s Circle ) in the United States – and R. Schwartz. Lumina… …   Encyclopedia of Judaism

  • Lumina — may refer to:* Chevrolet Lumina * Lumina, Constanţa, a commune in Constanţa County, Romania * A type of white pumpkin * One of the eight Elemental Spirits in the Super Nintendo game, Secret of Mana * The plural form of lumen * A song by Joan… …   Wikipedia

  • lumina — (lumen) n. unit for measuring the rate at which light is transmitted (Optics); cavity, hollow space (Anatomy, Botany) lu·men || luːmÉ™n n. unit for measuring the rate at which light is transmitted (Optics); cavity, hollow space (Anatomy,… …   English contemporary dictionary

  • Lumina — Chevrolet Lumina Hersteller: General Motors Produktionszeitraum: 1989–2001 Klasse: Mittelklasse Karosserieversionen: Limousine, viertürig Coupé, zweitürig Vorgängermodell: Chevrolet Celebrity …   Deutsch Wikipedia

  • Lumina — Original name in latin Lumina Name in other language Cogea Ali, Cogealia, Kogea Ali, Lumina, Valea Neagra, Valea Neagr State code RO Continent/City Europe/Bucharest longitude 44.28333 latitude 28.56667 altitude 11 Population 7168 Date 2012 06 12 …   Cities with a population over 1000 database

  • Lumina — Lumen Lu men, n.; pl. L. {Lumina}, E. {Lumens}. [L., light, an opening for light.] 1. (Photom.) (a) A unit of illumination, being the amount of illumination of a unit area of spherical surface, due to a light of unit intensity placed at the… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • lumina — Plural of lumen. [L.] * * * lu·mi·na (looґmĭ nə) [L.] plural of lumen …   Medical dictionary

  • lumínã — s. f., g. d. art. lumínii; pl. lumíni …   Romanian orthography

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”