reflex — REFLÉX, Ă, reflecşi, xe, adj., s.n. I. adj. (fiziol.; despre acte sau mişcări ale organismului) Produs în mod spontan, independent de voinţă. ♢ Act reflex (şi substantivat, n.) = reacţie bruscă şi automată a organismului animal sau uman la o… … Dicționar Român
scintilaţie — SCINTILÁŢIE, scintilaţii, s.f. 1. Modificare de intensitate şi de coloraţie a luminii stelare, datorită refracţiei sale neregulate în atmosferă. 2. Lumină emisă de o substanţă fosforescentă sub influenţa ionizării. 3. (Rar) Scânteiere, sclipire.… … Dicționar Român
sticlire — STICLÍRE, sticliri, s.f. Lumină vie, scânteietoare; lucire, strălucire, sclipire. – v. sticli. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 STICLÍRE s. 1. lucire, scânteiere, sclipire, strălucire, (rar) străluciu, străluminare, (înv.), lucoare … Dicționar Român
strălucire — STRĂLUCÍRE, (rar) străluciri, s.f. 1. Acţiunea de a străluci şi rezultatul ei; intensitatea unei lumini vii. ♦ Lumină vie reflectată; scânteiere, sclipire; spec. iluminare produsă de un astru. ♦ (fiz.) Mărime care caracterizează un izvor de… … Dicționar Român
fosforescenţă — FOSFORESCÉNŢĂ, fosforescenţe, s.f. Proprietate a unor compuşi chimici de a emite lumină când absorb sau după ce au absorbit radiaţii luminoase ultraviolete sau corpusculare; calitatea de a lumina în întuneric; p. ext. sclipire. – Din fr.… … Dicționar Român
licăr — LÍCĂR, licăre, s.n. Sclipire, scânteiere, licărire; ceea ce sclipeşte; scânteie. [Var: lícur s.n.] – Din licări (derivat regresiv). Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 LÍCĂR s. v. sclipire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
licărire — LICĂRÍRE, licăriri, s.f. Faptul de a licări; licărit, licăriş. 1. Lumină slabă, de abia întrezărită sau cu sclipiri uşoare şi intermitente. 2. Sclipire, lucire. [var.: licuríre s.f.] – v. licări. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98… … Dicționar Român
lucire — LUCÍRE, luciri, s.f. Faptul de a luci; strălucire. – v. luci. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 LUCÍRE s. 1. v. sclipire. 2. v. strălucire. 3. licărire, scăpărare, scânteiere, sclipire, sticlire, strălucire. (O ciudată lucire a ochilor … Dicționar Român
sclipeală — SCLIPEÁLĂ, sclipeli, s.f. (Rar) Sclipire. – Sclipi + suf. eală. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SCLIPEÁLĂ s. v. sclipire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime sclipeálă s. f., g. d. art. sclipélii; … Dicționar Român
sclipit — SCLIPÍT s.n. Sclipire. – v. sclipi. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SCLIPÍT s. v. sclipire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime sclipít s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
