scintilaţie

scintilaţie
SCINTILÁŢIE, scintilaţii, s.f. 1. Modificare de intensitate şi de coloraţie a luminii stelare, datorită refracţiei sale neregulate în atmosferă. 2. Lumină emisă de o substanţă fosforescentă sub influenţa ionizării. 3. (Rar) Scânteiere, sclipire. – Din fr. scintillation.
Trimis de IoanSoleriu, 23.07.2004. Sursa: DEX '98

SCINTILÁŢIE s. (astron.) scânteiere, sclipire. (scintilaţie stelelor.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

scintiláţie s. f. (sil. -ţi-e), art. scintiláţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. scintiláţiei; pl. scintiláţii, art. scintiláţiile (sil. -ţi-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

SCINTILÁŢIE s.f. 1. Emisiune de particule în procesul de dezintegrare a unui element radioactiv. 2. Sclipirea stelelor. [gen. -iei. / < fr. scintillation, cf. lat. scintillatio – scânteiere].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

SCINTILÁŢIE s. f. 1. scânteire, sclipire. ♢ iluminare de foarte scurtă durată, punctuală, a unui ecran fluorescent pe care cade o particulă cu mare viteză. 2. impuls luminos de scurtă durată produs de contactul unei particule cu un scintilator. 3. sclipirea stelelor. (< fr. scintillation, lat. scintillatio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • scintiláţie — s. f. (sil. ţi e), art. scintiláţia (sil. ţi a), g. d. art. scintiláţiei; pl. scintiláţii, art. scintiláţiile (sil. ţi i ) …   Romanian orthography

  • scinti — Element prim de compunere savantă cu semnificaţia scânteie , de scânteie , scintilaţie . [var. scintilo . / < fr. scinti , scintilo , cf. lat. scintilla]. Trimis de LauraGellner, 01.12.2006. Sursa: DN  SCINTI /SCINTILO elem. scânteie ,… …   Dicționar Român

  • sclipire — SCLIPÍRE, sclipiri, s.f. Faptul de a sclipi; sclipeală, sclipit; lucire, scânteiere. – v. sclipi. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SCLIPÍRE s. 1. licăr, licărire, licărit, lucire, scăpă rare, scăpărat, scânteie, scânteiere,… …   Dicționar Român

  • scânteiere — SCÂNTEIÉRE, scânteieri, s.f. Faptul de a scânteia; lumină slabă (şi intermitentă). ♦ Variaţie a strălucirii şi a culorii stelelor. [pr.: te ie ] – v. scânteia. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SCÂNTEIÉRE s. 1. v. sclipire. 2. v …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”