Dicționar Român. 2013.
sclipire — SCLIPÍRE, sclipiri, s.f. Faptul de a sclipi; sclipeală, sclipit; lucire, scânteiere. – v. sclipi. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SCLIPÍRE s. 1. licăr, licărire, licărit, lucire, scăpă rare, scăpărat, scânteie, scânteiere,… … Dicționar Român
licăriş — LICĂRÍŞ, licărişuri, s.n. (Rar) Licărire. – Licări + suf. iş. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 LICĂRÍŞ s. v. licăr, licărire, licărit, lucire, scăpărare, scăpărat, scânteie, scânte iere, sclipeală, sclipire, sclipit, stră… … Dicționar Român
sclipet — SCLÍPET s. v. licăr, licărire, licărit, lucire, scăpărare, scăpărat, scânteie, scânteiere, sclipeală, sclipire, sclipit, străfulgerare. Trimis de siveco, 29.10.2008. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
sclipi — SCLIPÍ, sclipesc, vb. IV. intranz. A luci (cu o lumină vie şi tremurătoare sau intermitentă); a scânteia, a străluci. ♦ (Despre ochi, privire) A scânteia (din cauza unei emoţii), a avea o strălucire deosebită, nefirească. – cf. c l i p i . Trimis … Dicționar Român
sclipitură — SCLIPITÚRĂ, sclipituri, s.f. Lucire, sclipire momentană, trecătoare. – Sclipi + suf. tură. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SCLIPITÚRĂ s. v. licăr, licărire, licărit, lucire, scăpărare, scăpărat, scânteie, scânteiere, sclipeală,… … Dicționar Român
sclipiş — sclipíş, sclipíşuri, s.n. (reg.) 1. sclipit, sclipeală, sclipitură, sclipet. 2. scăpărare, scânteiere, strălucire. Trimis de blaurb, 29.11.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
scăpărătură — SCĂPĂRĂTÚRĂ s. v. licăr, licărire, licărit, lucire, scăpărare, scăpărat, scăpără toare, scânteie, scânteiere, sclipeală, sclipire, sclipit, străfulgerare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
zare — ZÁRE, zări, s.f. 1. Partea cerului sau a pământului pe care o mărgineşte linia orizontului; orizont. ♢ loc. adv. În zare sau (rar) În zări = la orizont; p. ext. departe. Din zări = din depărtări. ♦ (La pl.) Văzduh. 2. Lumină care se împrăştie în… … Dicționar Român
