- sclipiş
- sclipíş, sclipíşuri, s.n. (reg.) 1. sclipit, sclipeală, sclipitură, sclipet. 2. scăpărare, scânteiere, strălucire.Trimis de blaurb, 29.11.2006. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
sclipi — SCLIPÍ, sclipesc, vb. IV. intranz. A luci (cu o lumină vie şi tremurătoare sau intermitentă); a scânteia, a străluci. ♦ (Despre ochi, privire) A scânteia (din cauza unei emoţii), a avea o strălucire deosebită, nefirească. – cf. c l i p i . Trimis … Dicționar Român