linişte

linişte
LÍNIŞTE s.f. 1. Lipsă de zgomot; tăcere; calm, acalmie. 2. Stare (sufletească) lipsită de zbucium, de frământări; tihnă, pace, seninătate. ♢ loc. adv. În linişte = liniştit, netulburat. – Lin + suf. -işte.
Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Linişte ≠ agitaţie, gălăgie, nelinişte, zbucium, zgomot, vacarm
Trimis de siveco, 14.11.2006. Sursa: Antonime

LÍNIŞTE s., interj. 1. s. tăcere, (prin Transilv. şi Olt.) tacă, (înv.) silenţiu. (În clasă era linişte deplină.) 2. interj. pst!, st!, tăcere!, (pop.) ţist!, (arg.) mucles! 3. s. acalmie, calm, pace, tăcere, (înv. şi reg.) paos, (înv.) lin, liniştire, molcomire. (Stare de linişte în natură.) 4. s. v. astâmpăr. 5. s. v. tihnă. 6. s. v. răgaz. 7. s. v. comoditate.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

línişte s. f., g.-d. art. líniştii
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

LÍNIŞT//E f. 1) Lipsă de zgomot; tăcere. ♢ A păstra linişteea a nu face zgomot. linişte şi pace a) acalmie; tihnă; b) învoială; bună înţelegere. 2) fig. (despre stările sufleteşti) Lipsă de gălăgie, de zbucium; pace. [G.-D. liniştii] /lin + suf. linişteişte
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • calm — CALM, Ă, calmi, e, adj., s.n. I. adj. 1. (Despre natură) Care se află în stare de linişte deplină. ♢ Calm ecuatorial = zonă îngustă de o parte şi de alta a ecuatorului, cu presiune atmosferică scăzută, vânturi slabe şi ploi abundente. Calm… …   Dicționar Român

  • pace — PÁCE s.f. 1. Stare de bună înţelegere între popoare, situaţie în care nu există conflicte armate sau război între state, popoare, populaţii. 2. Acord al părţilor beligerante asupra încetării războiului, tratat de încheiere a unui conflict armat.… …   Dicționar Român

  • tihnă — TÍHNĂ, tihne, s.f. Linişte deplină, pace, tihnire; viaţă liniştită, lipsită de griji; odihnă, repaus. ♦ (înv.) Mulţumire, satisfacţie. [var.: (pop.) tícnă s.f.] – Din tihni (derivat regresiv). Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • tăcere — TĂCÉRE, tăceri, s.f. Faptul de a tăcea; p. ext. linişte, calm, acalmie. ♢ loc. adv. În (sau înv. întru) tăcere = fără a vorbi; fără a se destăinui. ♢ expr. A trece (ceva) sub tăcere = a trece (ceva) cu vederea, a ascunde (ceva), a omite (în mod… …   Dicționar Român

  • acalmie — ACALMÍE s.f. Potolire sau încetare temporară a mişcării (vântului sau valurilor). ♦ fig. Răstimp de linişte în cadrul sau după o perioadă frământată. – Din fr. accalmie. Trimis de ana zecheru, 28.07.2002. Sursa: DEX 98  Acalmie ≠ agonie Trimis… …   Dicționar Român

  • ataraxie — ATARAXÍE s.f. 1. (med.) Stare bolnăvicioasă de pasivitate a unui organ sau a unei funcţiuni. 2. Concepţie filozofică idealistă din antichitate care susţinea că omul trebuie să tindă spre o stare de perfectă linişte sufletească prin detaşarea de… …   Dicționar Român

  • isihie — ISIHÍE s.f. (Grecism înv.) Linişte, odihnă, tihnă. – Din ngr. isihía. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98  ISIHÍE s. v. linişte, pace, tihnă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  isihíe s. f., art …   Dicționar Român

  • linişti — LINIŞTÍ, liniştesc, vb. IV. refl. şi tranz. 1. A înceta sau a face să înceteze zgomotele; a înceta sau a face să înceteze o acţiune, un proces (intens); a (se) calma, a (se) potoli. 2. A deveni sau a determina să fie lipsit de griji, de… …   Dicționar Român

  • nelinişte — NELÍNIŞTE, nelinişti, s.f. Stare de agitaţie, de frământare, de neastâmpăr; tulburare, îngrijorare, teamă, panică (nelămurită). ♦ Mişcare, acţiune continuă; neastâmpăr. – Ne + linişte. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Nelinişte …   Dicționar Român

  • astâmpăr — ASTẤMPĂR s.n. sg. Odihnă, linişte, tihnă, pace. ♢ Fără astâmpăr = a) loc. adv. necontenit, întruna; b) loc. adj. neastâmpărat. [var.: (pop.) stấmpăr s.n.] – Din astâmpăra (derivat regresiv) …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”